iar ziua ce-a urmat n-a fost cu nimic altfel
Adăugat în 12 mai 2009, la 11:08 | 163 afișări / 158 vizitatori |
|
e vorba de partea aceea caldă în care lucrurile sunt la locul lor
uşile au rămas deschise şi o senzaţie de moleşeală înmoaie ascuţişurile
macină
mai sunt scaunele pe care te aşezi
presentimentele care scriu despre frică
pentru că oamenii nu sunt albi şi frumoşi nu sunt palizi şi blânzi
şi-atunci alegi părţile mai puţin slabe le subţiezi până devin transparente
o membrană cu care înnozi rănile
puţin sânge atâta cât pentru un set de analize
şi aştepţi măcar un motiv de sinucidere ceva să te oprească sau să iubeşti
până când în tine nu mai rămâne nimeni
Distribuie pe facebook
| cât pentru un set de analize...
|
Teodor Dume |
| 13 mai 2009, 20:30 |
adriana,
îmi place textul de faţă pentru că foloseşti lianţi naturali şi e bine construit.
în mod deosebit finalul m-a prins drept pentru care iau această părticică şi-o arhivez într-un gând...
*oamenii nu sunt albi şi frumoşi nu sunt palizi şi blânzi
şi-atunci alegi părţile mai puţin slabe le subţiezi până devin transparente
o membrană cu care înnozi rănile
puţin sânge atâta cât pentru un set de analize
şi aştepţi măcar un motiv de sinucidere ceva să te oprească sau să iubeşti
până când în tine nu mai rămâne nimeni*
alături de aprecieri
las opt puncte
cu sinceritate,.
teodor dume,
cred că finalul(ultimele 6 versuri) nu oferă nimic în plus textului, el poate fi încheiat f simplu odată cu versul "până când în tine nu mai rămâne nimeni"
o curgere frumoasă, titlul potrivit şi cu chemare la lectură, 2 typo în v2 plus acel "înozi"
un text calm şi plăcut lecturii
salut
dana
