la început va fi Cuvîntul
Adăugat în 28 sepembrie 2009, la 18:20 | 242 afișări / 236 vizitatori |
|
două întinderi mari de nisip
una deasupra înlocuind cerul
oglindă a întinderii de pămînt
sus formele paşilor lăsate în urmă
spre orizont linia roşiatică şi unghiul cărărilor
caută punctul
acolo piatra stabilităţii
înapoia căreia un alt univers
cu cerul albastru
cu oamenii privind stelele
două întinderi mari cît braţele deschise
piatra aşteaptă în sine
spre o altă eliberare.
Distribuie pe facebook
Acest text are de toate:şi imagine contemplativă şi enigme, alegorii, şarade toate prelucrate într-o alchimie perfectă pentru un aur care străluceşte ca o medalie înainte chiar de a fi lustruită bine....
8 puncte şi felicitările mele.
De mult n-am mai citit "poeme întoarse".
Tenta filozofică este atrăgătoare şi accesibilă, iar versul, deşi construit după standarde vechi, transmite cu uşurinţă starea de meditaţie.
Cred că este unul dintre cele mai bune poeme ale dvs.
Încep cu titlul: neinspirat; sau mai bine spus, îmi pune totul pe tavă.
Textul, deşi sunt "deja pregătit" de titlu, este unul foarte bun, a reuşit să mă surprindă chiar şi în condiţiile date.
Puţin forţat mi se pare "piatra stabilităţii", deşi este un punct de susţinere al întregului discurs.
Foarte bun text. Poate cel mai bun, mai bun chiar decât "camera verde a creşterii", pe care mai de curând îl consideram cel mai bun poem al dvs.
Bun poem. Lumea întoarsă la limita orizontului, "două întinderi mari cît braţele deschise" (superb).
Merită multă atenţie acest text din partea cititorilor şi, mai ales, al editorilor.
Maxim de puncte.
