Detalii

Tip: Poezie
Topică: Fără topică
Afișări: 521
Vizitatori: 493
Puncte: 43
Stele: 1
Data publicației: 08 martie 2009

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

la noi în sat

- Vlad Sibechi

Adăugat în 08 martie 2009, la 19:07 | 521 afișări / 493 vizitatori
1
 

la noi în sat tristeţea calcă pe ogoare
pe drumul prăfuit pe troiţa coşcovită
altar făţarnic al unui fariseu mioritic

trecutul se face simţit pe fiecare copac
ruină
bătaie vânătă a ceasornicului
ridurile lăuntrice ale pământului
amintesc trist de vremuri învolburate
războiul pietrelor
cu metalul sovietic

la noi în sat nu se suferă de zgomot
de evoluţie
se suferă de umbre
de case părăsite
de noi înşine -
anticiparea clopotului
în oasele noastre s-a cuibărit neliniştea
angoasa cailor în colţi de lup

ieri am văzut ciori
bătrânii satului spun că e de rău
semne au fost dintotdeauna
preotul zice să venim la biserică
spicele de grâu fecioare vegetale
se unduiesc în puritatea lor naivă

la noi în sat natura nu tresare
oamenii se tem de ecou
câinii de pietre
fericirea se serveşte la cote
cerul rulează un film mut cu nori
păsările săgeţi de umbră
însufleţesc atmosfera statică -
o regeneză perpetuă

pe acelaşi drum denivelat
circulă viaţa cu membre arse de soare

îmi place să beau vin
să îmi închipui că acesta izvorăşte
din măduva strămoşilor logodiţi cu infinitul
cireşul încărcat cu amintiri
de la fereastra bunicului
miroase a nepăsare palidă

ca o halucinaţie retorică
la noi în sat toamna vine în fiecare an
Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
La voi în sat Constantin T Ciubotaru
21 sepembrie 2009, 20:45
Sat românesc:
În mileniul trecut am fost într-o tabără de elevi într-un sat din Bucovina.
Scriam pe atunci:
Toată noaptea la Boroaia
N-auzi greierul, ci oaia,
Babe, fete poartă ie,
Sub catrinţă nimic nu ie.
Cică-n munte-s capre negre, ţapi,
În loc de morcovi cultivă napi.
Băligi pe asfalt şi of şi vai,
La bufetul din centru moş Niculai
Samanoancă soarbe cu un pai.

Am revenit la o pensiune în Boroaia: nu-l mai recunosc, pare un Sat nou:
Bat la porţi în satul nou,
Caut urdă, caş, poate un ou,
Pustiu, pe stradă rage-un bou,
Conduce multe vaci ţăţoase,
Vacaru-i văvăriţă, numai oase,
Cu ciomag, gumari fundiţă.
Ioc idilă-mi, zic, alung ţănţarii.
Olei, dragă, ea înjură ca birjarii.
P.S. Cică se pot acorda 8 puncte! Hai să facem jumi.juma, 4 mie, 4 ţie!
Cu amiciţie, C,T.Ciubotaru
.. Mihai D.
10 mai 2009, 23:30
măi, nu aşa se scrie un text despre cum e la noi / la voi în sat.

sunt prea multe panse-uri metafizice, prea multe figuri de stil şi rupere-n figuri ca să zic aşa.

tu ai citit poeme de zaharia stancu? după părerea mea, sunt printre cele mai simple şi, totodată, mai frumoase versuri pe care le poţi citi. iar metafizica e (dacă e) f f în background. de-abia sugerată. dar sec & frust. aşa cum e ultimul vers al tău de aici, eventual. şi exact pe dos faţă de penultimul sau antepenultimul, de ex.

doar 1p
Războiul pietrelor cu metalul sovietic... Roxana Baltaru
25 martie 2009, 21:12
Îmi place. Cel puţin în acest text ai dovedit un spirit de observaţie subtil aşa cum se cade poetului, ai atins imagini încărcate afectiv: ,,îmi place să beau vin/
să îmi închipui că acesta izvorăşte/
din măduva strămoşilor''. Da' să ştii că ai dreptate... ar fi trebuit să-ţi dea ,,cheia satului''!
m-am învârtit... Cornel Ghica
10 martie 2009, 13:31
... în juru' acestui minunat text, ca lupu' în juru' stânei.
un text foarte bun, în opinia mea, care surprinde cu lejeritate (şi mână sigură de poet) autenticu' românesc, aproapele întâmplăndu-se în mod natural şi firesc. "la noi în sat" este o poezie de referinţă.
m-am repezit asupra acestui text (acu' când lumea a dispărut din jur), i-am sărit în spate şi... i-am acordat o stea.
felicitări.
erata Mahmoud Djamal
08 martie 2009, 22:43
voiam să spun, în rest n-am ce-ţi reproşa
La noi în sat toamna vine în fiecare ani Mahmoud Djamal
08 martie 2009, 22:41
sunt de acord cu ce a spus Ionuţ, în n-am ce-ţi reproşa.
primele două strofe sunt ca o întroducere, ca o încălzire, după aceea porneşte poemul în forţă.
am găsit o temă nu prea abordată, adică ceva diferit.
îmi place inocenţa ultumului vers.

6 puncte, totuşi să faci modificările respective.

felicitări
ionut Vlad Sibechi
08 martie 2009, 20:22
chestia cu geneza, f corect...ma mir cum nu mi-am dat seama pana acuma de contradictie. poate am facut-o gandindu-ma la o alta geneza. in fine...
finalul am incercat sa il simplific. nu sunt hotarat niciodata :)
multumesc ptr sfaturi.
de revazut Ionuț Caragea
08 martie 2009, 20:01
o regeneză perpetuă
de ce nu geneza perpetuta si regeneza? perpetua inlocuieste din start Re, altfel apar contradictoriu

viata cu membre arse de soare/membre suna ca la ora de anatomie si nu ca la ora de poezie,

pune maini

vad ca ai pus un alt final fata de varianta de pe club literar, esti nesigur, hotaraste-te

doar 2 puncte

44