magicianul cu mâinile roșii

Domnule Teodor Dume, nici nu știu cum să vă mai mulțumesc pentru susținerea de care am avut parte din partea dumneavoastră pe saiturile literare. Eu mai sunt doar pe blogul personal în ultima vreme, am niște proiecte personale care nu-mi mai lasă timp și pentru o activitate pe aici sau pe agonia.

Toate cele bune!
Sărbători fericite!

Q

a se citi corect, în primul comm,
într-o seară de iunie

felicitări
şi pentru titlu

mă surprinde absenţa ta de pe acest site.

dar mă bucur în acelaşi timp c-am ocazia să citesc un poem superb. da, e un poem adevărat şi nu cred că orientarea înspre personală ar susţine ceva.
textul de faţă se susţine prin coerenţă, construcţie, liant şi împlinire.

*pe strada uzinei de apă din Giurgiu
trăia odată un om care creștea porumbei
avea o curte cu gard înalt*

m-a acaparat acest text şi îndeosebi partea cu uzina de apă pe care am mai întâlnit-o sub semnătura ta.

aprecieri şi o stea de suflet
care sper să nu se stingă niciodată

şi evident
cele opt puncte

Crăciun fericit!

acelaşi,
teodor dume,

am pus în practică ceea ce tu mi-ai sugerat. Mă bucură de fiecare dată trecerea ta prin subsolul textelor mele.

Toate cele bune!

Q

poemul e ok, imi place, efectul din final face tot miezul acestuia. vin cu doua observatii, si anume gaturile la plural ingreuneaza, taie din ritm, ai putea inlocui cu singularul fara a se pierde din efect, apoi la final nacel insa din versul însă într-o seara de iunie e cam gratuit acolo, fiindca vine ca o legatura, parerea mea ca ar trebui sa fie eliminat, sa creeze independenta fragmentului de incheiere fiindca trebuie sa-l lasi pe cititor sa faca singur asocierea. max de puncte.

cu ajutorul celor care au văzut ceva în acest text el a devenit cursiv. Mersi de semn, prietene!

Toate cele bune!

Q

George, care mi-a plăcut în întregime.
Aş avea de făcut o singură obiecţie.
În str.2 în loc de *în creierul pământului*, cred că ar merge mult mai bine *înspre creierul pământului*

Doar o părere
Las toate punctele,

Cu aceeaşi prietenie,
Eugen

e mai bine

Am asistat astăzi la o lecție pozitivă depre cum ar trebui să funcționeze acest atelier literar. Astfel de la un text prost am ajuns la unul aproape superb și asta numai pentru că am avut parte de comentarii foarte aplicate pe text. Mă bucur că s-a întâmplat asta cu unul dintre textele mele!
Dana, mă încântă comentariul tău!
Mihai, consider că și tu ai dreptate, am modificat ceva, sper să-ți placă mai mult acum.

Mă înclin în fața a patru oameni frumoși!

Q

ăsta e al doilea text al tău unde apare uzina de apă, ştiu că primul chiar mi-a plăcut dacă bine îmi aduc aminte
şi pe acela l-ai încadrat tot la personale deşi puteai să-l bagi fără nicio temere la poezie

strofa ultimă începe cam accidentat, cred că primul ei vers ar putea fi reformulat, dar finalul e surprinzător şi colorat(na, că vorbesc în rime:)))

e interesantă povestea asta poetizată aici, personajul are viaţă, expresiile însă parcă sunt prea rigide, limbajul nu pare îndeajuns prelucrat dar toate aceste scăpări nu reuşesc să distrugă textul

mi-a plăcut mai ales partea de început, dacă reuşeai să păstrezi ritmul şi coloratura de acolo până la final ai fi reuşit un poem supercalifragilistic


salut, george,


dana

Medeea, cred că ai reperat foarte bine problema acestui text. Și eu am simțit la un moment dat că am o poveste dar nu un text, e bine că postând am mai aflat două opinii în legătura cu treaba asta. Acesta este și motivul pentru care consider foarte important acest atelier de creație online numit roliteratura.

Toate cele bune!

Q

ai scris un text aproape superb.
totusi, indraznesc sa-ti sugerez o chestie care poate vine din filmul meu f. personal despre faze confesive si biografice: mi-as cenzura cat mai mult pornirile invazive, ca autor al textului, asupra propriului text. si as lasa povestea cat mai seaca, fara sa trag cititorul de maneca cu chestii subiective "mai avea obiceiul / să vâneze cu praștia guguștiucii" si, mai ales "mi-l imaginam pe acest monstru etc. etc.". as spune cu sange rece ca acel om "vana cu prastia", iar strofa finala as regandi-o in asa fel incat sa deduc eu ca cititor ca te-ai speriat, ca ti-ai imaginat, sau ca acel om e un monstru etc. - sa deduc cam tot ce tine de latura subiectiva.

mi se pare ca unor astfel de texte le sta bine reci, minimaliste si obiective. pentru ca au destula tensiune luate ca atare, ca situatii reale. si e de-ajuns sa fie scrise bine pentru a transmite indirect, dar puternic, ca acel om era un monstru, de ex.

Nu m-ar fi deranjat cacofoniile, story-ul textului imi place, este ok. Problema eu o vad doar in doua locuri: in genere, in intreg poemul lipseste ritmul, nu are ritm, nu e vioi cum ar fi trebui sa fie, apoi in prima strofa ( cred ca mi s-a parut cel mai pronuntat in prima strofa ) este detaliu maruntit prea mult.

Chestia asta se poate rezolva foarte simplu, mici inversuiuni si eliminare de prepozitii.
Uite cum as vedea eu poemul:

pe strada uzinei de apă din Giurgiu
trăia odata un om care creștea porumbei.
avea o curte cu gard înalt
dincolo de care nimeni nu vedea,
insa plăcerea lui era să sucească gâturile micuțelor păsări
în fața copiilor de pe stradă
care asistau la aceste execuţii
ca la reprezentațiile unui iluzionist.
„uite capul – nu e capul”,
zicea el cu mâinile roșii

mai avea obiceiul
să vâneze cu praștia guguștiucii
aflați pe firele de telegraf-
se aşeza exact sub locul unde pasărea
sta liniştită pe fir
și da drumul pietrei exact în pieptul nefericitei
ce cădea pe asfalt
cu aripile depărtate
ca pentru un zbor imaginar
în creierul pământului

mi-l imaginam pe acest monstru
mâncând cu poftă
inimi crude de porumbei
dintr-o strachină de lut ars.
l-am visat la sfârșitul vieții
sfârtecat de păsările de pradă;
insa într-o zi de iunie
Mamaia Anica a pus pe masa din bucatarie
o strachina cu cirese

aici vezi cum bagi tu sperietura.nu am inteles care e faza cu sfarsitul vietii, dar mi-a placut imaginea cu inimile mancate.

Maria, atât de mult preţuiesc opiniile tale că am făcut nişte modificări ţinând cont exact de obiecţiile tale atât de punctuale. De la început am vrut să-l pun la personale pentru că sunt nişte simple imagini din copilărie şi nimic mai mult. E un text fără ambiţii, nu ştiu dacă cel mai prost, poate un text nefericit?

Toate cele bune!

Q

PS Un semn de viaţă după 16 July?

George ai pus textul la personale pentru ca ai esti sigur de el asta e impresia mea.Nu seama cu majoritatea poemelor tale(constructie si altele).
Pai inceputul ii a la kids story(si traia un imparat si xyz).
-Apoi, desi avea un gard inalt placerea lui e sa succeasca gaturile(eu am inteles ce vrei sa spui, dar aici suna retardation:desi mananc banane eu simt gust de brichete.the same shit)
-care asistau neputincioși
la acest carnagiu, suna absolut penibil, nici macar nu ai inceput cu vocea 'necesara' de copil ca sa'ti permiti sa folosesti astfel de imagini si cuv
-se posta(iuuu ce cuvant urat) exact sub locul unde pasărea prinsă de fir dormita, eu nu inteleg ce vrei tu sa spui aici, ori e prea dimineata si e vina ta ori chiar e ceva gresit si tot vina ta e
-care cădea cu(ti se pare ceva ciudat)
-dai detalii neimportante(si-apoi iar avea loc un nr de magie)pffff
-Apoi logic finalul care este atat de previzibil si are o poanta nasoala rau...
In concluzie George este probabil cel mai prost text al tau.