mama lor de vise
Adăugat în 17 martie 2009, la 00:39 | 206 afișări / 204 vizitatori |
|
aşa din toate câte puţin măcar fără sforile care te ţin legat
şi te plimbă ca pe câine până în parc
cât să-ţi bei cafeaua şi să mai fumezi o ţigară
apoi linişte multă linişte
merg cu trenul spre casă
e numai un vâjâit în mijlocul câmpului
nu ştiu ce dimineaţă era
se făcea că mirosea puternic a moarte
îmi ţineam plapuma sus
până în dreptul ochilor
pe urmă nu mai ştiu
a dipărut
frica nu există
un fel ciudat spun unii
e atunci când ai fruntea rece
şi mâinile
şi simţi că ţi se îndoaie genunchii
ştii că nu vrei te împotriveşti căderii
apoi brusc se face cald înăuntru
până adormi
era într-o duminică
şi m-am trezit
Distribuie pe facebook
Ce anume îţi scapă? Logica? Cui?
Nu pot justifica un poem, transmite sau nu. Punct. Chiar vă rog, cursurile de logică nu sunt pe la mine prin poezii.. sau ce’or fi ele.
un calvar... si aici e vorba numai de interpretare..
Numai de bine
Duminica e ziua Invierii, nu e doar o zi a odihnei, ci si a bucuriei.
/aşa din toate câte puţin măcar fără sforile care te ţin legat/
ai vrut sa spui ...as da din toate cate putin? undeva imi scapa logica
sforile de care vorbesti imi sugereaza franghiile cu care ne coboara in pamant sicriul, cand in sfarsit suntem doar o marioneta de lut nu de lemn iar papusarii stiu cum sa traga cortina de pamant peste noi ca o catifea sufocant de taioasa
pe de alta parte, daca am fi vesnici, totul ar fi un calvar...
Cred că puţină ironie nu strică, au contraire...
Sper că vei înţelege că părerea ta contează atâta timp cât ai argumete care aduc ceva nou pentru textul comentat. Nu ştiu de ce crezi că e necesar ca poezia să aibe un fir logic uşor de urmărit.. te asigur că nu voi da explicaţii de gen.
Mulţumesc pentru lectură
Sper ca pe viitor să mă ridic la înăltimea aşteptărilor tale, Veronica. De nu, îmi cer scuze de acum.
M-as fi bucurat sa dipara moartea, poate asa scapamm si noi de ea. Cuvintele, se spune, au incarcatura magica, poate lipsa unei litere are mare insemnatate in sensul ca ar putea fi chiar cuvantul ce anihileaza moartea. Oh, dar ce mult m-au sensibilizat versurile
'ştii că nu vrei te împotriveşti căderii
apoi brusc se face cald înăuntru
până adormi' Derutanta rau afirmatia din ultimele versuri avand in vedere ca Duminica e zi de odihna dar tocmai pe aceasta contradictie e construit textul desi primul vers mi s-a parut neclar, mea culpa - trebuie sa ma obisnuiesc cu lipsa virgulelor si a altor semne.
