mâna lui rezema liniştea

"cu îngăduinţa fugarului", îţi spun că mi-a plăcut finalul; somnul şi trezirea duminică nu mi se par o găselniţă bună.

Ada, sper sa nu evoluezi in directia aceasta. Acest poem nu este autentic, in sensul ca nu te caracterizeaza defel si nu iti sta bine cu el.

la care se mai putea lucra pe alocuri.
există câteva expresii care mie nu-mi sună bine deloc. Nu-mi place, în primul rând expresia "sânge cald" , pentru că e căldicică şi răsuflată. se poate găsi ceva mai bun acolo. Apoi, cred că trebuie specificat al cui e sângele acela, chiar dacă în poem e vorba doar de 2 personaje.
Iarăşi, expresia "m-a respirat prin plămâni" este destul de banală şi este puţin artificială.
"seara înfigea doar ochii în ochii mei" -repetiţia aceasta a "ochilor"- eu nu o văd cu ochi buni.

Ultimele cinci versuri mi se par cele mai reuşite.

Dacă se mai prelucrează anumite imagini, poate ieşi un poem destul de viguros.
3p.

Cu stimă şi prietenie,
Bot Eugen

....mică şi preţioasă, finalu' e bun, da' până acolo ne treci prin ceva hopuri (vezi "plămâni" , "somn greu obosit", "ne îmbrăcam într-un fel de tristeţe").
frumuşel. 3 puncte.

ce poate lipsi de aici: "prin plămâni","aproape", "un somn greu obosit" şi "într-un fel de tristeţe şi vizitam", enunţuri explicative şi dispensabile. în rest un poem de clasă postmodernist, scos dintr-o silenţio stampa care ţi-a priit desigur fiecare poate beneficia de un relash pozitiv e şi vremea să apăsăm pe durere şi aşa mai departe...
felicitări de 8 ori fain frumos de la george cel asztalos.

adriana,
îmi place tot ce văd aici, dar în mod cu totul special, pentru titlul superb şi pentru *garoul* din final las o stea de suflet, pentru că cea galbenă ,distribuită de mai marii siteului, e lipsă din inventarul meu. tocmai că îmi pare rău...

*mâna lui rezema liniştea
...
împreună eram numai când apăsam pe durere
să nu mai curgă*

aprecieri sincere şi
opt puncte

acelaşi,
teodor dume,