mâzgălesc hârtii, când mi-e dor... an de an - Kuttesch Rudolf Adăugat în 31 august 2010, la 15:04 | 110 afișări / 100 vizitatori

prima zloată din an
binecuvântează pescăruşii vineţi,
cu aripi lungi,
de piatră,
cuibăriţi în tramvaie negre,
încălzind pui fără sfârcuri,
înfăşaţi în cârpe ude,
ce nu mor
când vor.

în intersecţii cu fluturi orbi
şi peturi stâlcite,
sub ţăcănitul galbenului intermitent,
gospodine
cu bulină în locul gurii
clevetesc aprins,
despre stele,
despre stele rătăcite;
tu le aşterni atât de firesc,
în fiecare noapte,
doar pentru noi doi,
pe cearceaf din lemn de mai,
după ce buze de sânge
sărută somnul cu îngeri de hârtie.

an de an,
după ce săgeţi otrăvite
vor fi învelit stele sub pleoape de pâslă,
flori cu petale albe
cuibărite
sub limba poleită a iernilor de os,
adapă linii dulci,
de sânge-albastru,
vegetal.

seminţe încolţite amar,
chiar şi pietre
albe,
roşii,
galbene
ori negre
îşi unesc resemnatele destine,
doar tu doseşti
an de an,
an de an,
privirea udă,
în palme de ţărână caldă,
mamă.

prima zloată din an
binecuvântează pescăruşii vineţi,
cu aripi lungi,
de piatră,
cuibăriţi în tramvaie negre,
încălzind pui fără sfârcuri,
înfăşaţi în cârpe ude,
ce nu mor
când vor.



















sâmbătă, 21 august 2010

---

Distribuie pe facebook