micuţa bb, asasina fantastică- Dorin Cozan Adăugat în 10 mai 2009, la 11:53 | 246 afișări / 224 vizitatori |
În timp ce coboram din nava extratereştrilor, cu cheia franceză sub sarafan, năclăită de sângele marţienilor, făcând „pff” pen` că-mi venea bretoana în ochelari, mă oprii brusc, ca un skeletron, clasa XX. Poză: gâtul uşor întins, perfect alb, bărbiţa-nainte, B.B. pe umăr, cu ţeava-i lungă sclipind în soare, una bucată piele fluturând, un surâs glacial, aruncat peste umăr, către spaţiul tandru unde profilul ei, de fecioară chineză, se bulucea între ramele perfect mate, săltate cu-n bobârnac fin de vârfu` degetului.
- D’Una!..
- Neo!...
Un scaiete saltă peste o scăfârlie verde, pisată. Scăfârlia rânji:
- Hy, babe!
- Bitch!.. Şi B.B. lătră scurt, scuipând moartea…
Atunci mă luă de mână şi- ncepurăm să plutim, cu trupurile întinse, simţind vibraţia cea mai finuţă, ca un dans african, urcând din buricul degetelor, trecând pe sub pachetul de muşchi de la subsuoară, pe sub structura ei frontală, betoană, până sub tălpile noastre, unde noul aparat de zbor ne împingea prin burtica cu boţ a galaxiei, către Saturn, biloiul marţipan, ultimul adăpost al ciocoflenderilor.
-Avem o misiune, Neo! Dacă va fi necesar, mă voi sinucide prin omorâre, Neo! Planeta must live!
- D’Una, taci!...Văd ceva….
Într-adevăr, ceva sterp şi aiurit trecu foarte aproape. Apoi dispăru, la fel de subit, ca o muscă electrică într-o gaură neagră. C-un svâcnet fin în colţu` ochiului, aruncai cheia….
După 2 ore de zbor şi după regulile bunului simţ universal, ne apropiam vertiginos de punctul terminus al călătoriei. D’Una mă privi cu înţeles, împinse structura de oţel înainte şi mă muşcă ca o panteră. Ridicai mâna dreaptă. O sărut pe gură, pe gât. Cheia franceză, în acelaşi stil, se izbi în palma-mi experimentată. O învârtii deasupra capetelor noastre şi-o strecurai la spate. Continuu să o sărut, în timp ce cu ochiul stâng studiez adversarul. Sunt mulţi, mulţi da` proşti, procesa cerebelul, în timp ce pe micuţa chineză o apucă sughiţul galactic.
- Să mergem, Neo!...
- D’Una!...
- Neo!...
- D’Una!...
Atunci, o lumină verde ne spulberă în zidul care ar fi trebuit să ne protejeze de atacurile-surpriză ale figuranţilor verzulii. D’Una, zdrobită, îşi schimba automat profilul AAA în BBB, cel de avarie. Fierbând de mânie, strânsei maxilarele şi, cu cheia franceză în aer, am asasiné în acea noapte saturniană şase sute de biliboi, în afară de vitele băştinaşe. Spre ziuă, mi-am scos covoraşul cu franjuri heliopterici şi-am căzut în rotule:
- Mare Anonim, în nebuloasele voastre îmi încredinţez informaţia şi energia! Ondulé-moi, Mare Anonim!..
Atunci, auzii un fâs.
- Freeze, m.f.! Şi băgai sub nările fâsului ţeava micuţei B.B.
- Îs o piuneză, domn` detectiv terestru! O piuneză marţiană, ce-i drept!..Vroiam un autograf de la dumneavoastră pentru şefu`. Şefuţu` meu!
- Cine-i?
- Regulus, telescoapa! Păzitorul Regulii de aur şi Mare Maestru al Hunga-Bunga!
- Du-mă la el/ea….Trebuie s-o salvez de la criogenare pe D’Una, îmi trebuie bateria K., izvorul energiei infinite.
Şi-n timp ce lunecam ca două furnici roşii spre centrul de comandă, gândul îmi zboară fericit spre ea, rămasă lângă zid şi dându-se cu capul de el, acesta fiind programul standard de camuflare care se activează automat în caz de febră astronomică.
Ajunşi la destinaţie, pipăi rotunjimile cheii. Era acolo: rece, tăcută, goală, concretă. Înaintai, dând piuneza la o parte c-un gest care impunea de la sine executarea.
Băgai fibra pe sub poarta stelară. El era acolo. Cu paşi mari, cu mâinile la spate, calm, visător, măsura încăperea, oprindu-se după câte trei paşi şi bălăngănindu-şi osicioarele în aer. Dădui drumul la căşti:
“Când cutezanţa rufelor în a mea cale
Îmi flutura tot detergentul din dotare
Plecam cu bicicleta-ntre picioare
Să cumpăr iar balsam de portocale ”
A, deci poeme subversive, de marţipan!...
“Pedepsei băcăniilor perdute
Ce m-au secat cu zambiliri finale
Le-am dat la schimb –păreau anale-
Pe trei grisini, fitzoase, calde, dar trecute!”
Fixez scăfârlia, cu priviri de gheaţă. În 10 secunde e o scăfârlie concret-decedată!!!
“Cuprins concret de-o groapă stearpă
Pe drumul rau stau aiurit
Şi-ntr-o băltoacă moaca mi-o imit”
5
4
3
“Ucide-mă-n tăcere, măi, dragă,
Să nu trezeşti copiii! Eu n-am vrut
Da o grisină mă sorbea de vlagă”
zero. fulger. luat antidot. dat pe gâtul D`Unei. urcat în nava marţipanilor şi tulit-o la giugiulit. pa.
*
legendă:
B.B.= Brigitte Bardot
m.f. = vezi pulp fiction
K. = Kant. Immanuel Kant
Distribuie pe facebook
