nimic din ce ar fi putut să fie
Adăugat în 10 martie 2010, la 23:34 | 74 afișări / 55 vizitatori |
|
oamenii ferecaţi în zborurile lor întoarse oamenii singuri şi dragostea prăfuită uitată într-un târg de chilipiruri.
oamenii cu zâmbete cusute peste guri peste cărnuri
săruturile reci pe coapsele îngerilor necopţi
şi viaţa asta ce ar fi putut fi galopul cailor sălbatici
prin trupul de ceaţă al memoriei.
liniştea cleioasă particule de zgomot infernal
furtuni de linişte în inimile noastre veliere bântuite
şi regretul că nimic din ce ar fi putut să fie nu a fost
pentru toate acestea într-o dimineaţă soarele va zice
astăzi nu.
Distribuie pe facebook
Mulţumesc din nou de trecere, mă bucur să observ mai puţine minusuri (sau un minus mai mic) decât în restul poemelor. Înc eea ce priveşte forţările...am stat şi eu să mă gândesc dacă sunt sau nu patetice construcţiiile acelea, dar până la urmă am optat pentru folosirea lor în forma respectivă. Nu mi se par forţate, poate când voi reciti, după un timp, nu va mai fi la fel.
Raul C.
dar mai elaborată; m-au deranjat forţările din
"oamenii cu zâmbete cusute peste guri peste cărnuri
săruturile reci pe coapsele îngerilor necopţi
viaţa asta ce ar fi putut fi galopul cailor sălbatici
prin trupul de ceaţă al memoriei."
În fine, doar o opinie, o impresie,nu o critică sentenţioasă, da' parcă "bitumenul" nu leagă imaginile şi carosabilul e cam fisurat!
