noaptea are mai multe picioare decât guşi- Ştefan Ciobanu Adăugat în 15 noiembrie 2009, la 13:57 | 186 afișări / 180 vizitatori |
şi noi cum ne vom recunoaşte sub aceeaşi piele
/vorba ta s-a încarnat în aer se văd clar literele acompaniate de adnotări şi alambicuri
te privesc cu ochii mei cu ochii lui cu ochiul aragazului cu gene de foc în care se prăjeşte hămesită
mâncarea în sos de cola
frigul stă încotoşmenit în oasele tale/
vedem noi eu o să port o pâlnie în inimă pe post de mustaţă
când o să ajungem la mare hai măi să ne scufundăm în apă
să ne continuăm viaţa acolo să ne construim o casă cu grădină
să facem copii că mi-e frică
să ne conducem de mână sângele prin aortă tot restul vieţii
/cu coada ochiului văd o altă coadă unduind
pe sub rufelele puse la uscat
care au fost cândva ore din viaţa noastră
din când în când ceasul ticăie
sau am învăţat noi cumva să trăim mai intens/
între două fire de iarbă este destul spaţiu
pentru noi
să facem dragoste la ce îţi trebuie să cădem aşa
încet întruna
ca două sunete de vioară ca două frunze
ce ştii tu
ştiu că iubirea este un animal lipit ca un plic
/trupul tău o scoică plină de toarte
se îngroapă în cearceafuri
pentru a-l redescoperi eu
mâine dimineaţă
marele arheolog cu perciuni infiniţi/
Distribuie pe facebook
