nu am scris niciodată poeme de dragoste- Vlad Sibechi Adăugat în 30 sepembrie 2009, la 14:21 | 362 afișări / 334 vizitatori |
1 |
dar aş ieşi la fereastră cu o pancartă mare
cum erau alea de la revoluţie să răcnesc
fără să îmi pese de nimeni că fiecare secundă
fără tine îmi găureşte stomacul
mai tare decât cancerul ăsta nenorocit
la noapte va ninge buzele tale îmi vor ţine
de foame
nu ştim nimic unul despre altul
stăm într-o cameră
g o a l ă
şi viitorul e un paparazzo
care inventează scandaluri sexuale
sunt acelaşi de fiecare dată
te ating ca o funie udă şi te ţin cât mai aproape
să–ţi aud gândurile mă găseşti
în piaţa publică cerând decapitări
vreau doar să fii fericită
ştiu că te hrăneşti cu sufletele
condamnaţilor la moarte
ninsoarea de la noapte îmi va încetini boala
pentru o secundă
voi crede că se mai întâmplă şi minuni
ascultă e cântecul nostru ţine-mă de mână
înăuntrul meu ninge cu un lichid alb-vâscos
Distribuie pe facebook





