nuduri cu păsări albastre şi pictor- Ioana Negoescu Adăugat în 10 ianuarie 2010, la 14:19 | 150 afișări / 131 vizitatori |
cât de mirat ai fost că sunt aici doar pentru tine
cum ieşeam amândoi din cămaşa de forţă
cum ne rodeam cărnurile şi creşteau macii din libertatea noastră extremă
cum tu erai mai greu şi eu nu simţeam că mă zdrobeşti sub foamea ta
cât de mirat erai că mă poţi ucide
şi eu
cum aşteptam să mor
de fiecare dată
cădeau zidurile ospiciului
şi scăpau toţi demonii inventaţi în beznă de noi
de fiecare dată
îi opream cu pielea mea goală
pe nerăsuflate le sorbeam focul
rosteam blesteme în locul lor
apoi îmbrăcam cămaşa de noapte şi mă prelungeam lângă tine
lumea părea un sicriu
noi eram morţii ei proaspeţi iubindu-ne fără să ne mai atingem
un timp lipseam de undeva fiecare
răscoleam visele cu întrebări
un pictor nebun ne iubea pe amândoi
ne picta sângele în culori tot mai apoase
îmi amintesc că la început nu puteam fi lăsaţi singuri
fără să ne devorăm umbrele sau
fără să scoatem din minţi toate păsările albastre
Distribuie pe facebook
