Detalii

Tip: Poezie
Topică: Fără topică
Afișări: 161
Vizitatori: 132
Puncte: 16
Stele: 0
Data publicației: 13 mai 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

o poveste cu marlow

- Vlad Sibechi

Adăugat în 13 mai 2010, la 14:05 | 161 afișări / 132 vizitatori
 

copilul s-a născut miercuri
în paharul cu apă când marlow
pescuia guvizi cu mâinile lui lungi
şi păroase de vârcolac

de atunci nici un crâmpei de poem
nu a mai putut schimba noua ordine
nici un ziar nu a scris despre asta. pana
de memorie nu face rating cât o idilă
din lumea mondenă

copilul - o sumedenie de gesturi mici
risipite de alămurile fanfarei
pentru marlow, ultimul superstiţios
de pe strada mea, copilul e o clădire
ce stă să se dărâme. întinde mâinile
să-l cuprindă

sol-major, maestre!...

şi totul dispare. o batistă aruncată
din tren se aşterne peste fruntea
lui marlow ca o plasă de prins fluturi
singura felina din oraş a coborât
cu liftul de la etajul patru
şi-a lipit urechile de piciorul
lui marlow, ultima statuie
de pe strada mea, peste care
se rostogoleşte soarele la amiază



marlow cu binoclul în mână priveşte copilul
copilul cu binoclul în mână îl priveşte pe marlow

din aceeaşi oglindă
iese matematicianul
aruncând profetic
cu echivalenţe



Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
iar eu cu binoclul în mână te privesc pe tine Deniz Otay
14 mai 2010, 10:16
îmi place acest poem, are un stil minuţios şi lucrat în detaliu. am remarcat ''o batistă aruncată
din tren se aşterne peste fruntea
lui marlow ca o plasă de prins fluturi''.
mi-au plăcut mult versurile
''marlow cu binoclul în mână priveşte copilul
copilul cu binoclul în mână îl priveşte pe marlow'' care te îndeamnă să priveşti când din perspectiva copilului, când din cea a lui marlow.
Deniz
Marlow şi nevoile fiziologice într-un poem veritabil şi ca pamflet Dragoş Vişan
13 mai 2010, 18:40
Marlow ăsta ne atinge în prezent la piramida tuturor nevoilor. Copilul - clădire ce stă să se dărâme într-o alegorie barocă de clădire (puer senex). Copilul apăsând başii, bemolii fanfarei, copilul Boc, năzdrăvanul făt urât Băsescu, peste tot îi auzim şi nu le facem nicio observaţie, nu-i gonim.

17