Detalii

Tip: Personal
Topică: Fără topică
Afișări: 201
Vizitatori: 176
Puncte: 18
Stele: 1
Data publicației: 25 iulie 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

o zi pe plajă

- Dan Radu

Adăugat în 25 iulie 2010, la 09:55 | 201 afișări / 176 vizitatori
1
 

eram speriat. la urma urmei eram doar un copil pe o plajă pustie, şi habar n-aveam ce caut acolo. pe de altă parte, emoţia mă silea să fiu foarte atent la detalii.

şi astfel, cu precizia aproape fotografică a mistificării pe care alţii o numesc nostalgie, spun: în ziua aceea, tata era un bărbat frumos şi tânăr, care purta o cămaşă albă cu mâneci scurte şi revere largi, şi fuma cu sete, ca întotdeauna.

(era un acrobat. fumând, putea să ţină mingea de 50 de ori pe picior, sau să fluiere pe limba păsărilor, putea să facă orice).

averea lui era o cutie şuruburi ciudate, şi o motocicletă germană lucioasă cu ataş, pe care o iubea, alături de pantofi, ca pe orice alt obiect pur, negru şi strălucitor.

(din pantofi şi numai din pantofi se ridica fiinţa lui imponderabilă, ca fumul dintr-o candelă).

ea se dezvolta apoi în verticale aparent severe, dar cu interstiţii moi cunoscute doar de mine, cel care le descoperea şi hiberna acolo, cu obrăznicia mielului de fier.

(imponderabil şi subversiv, tata era nevoit să poarte ca balast o geantă de contabil, din care scotea mere, bilete de loto, sau pămătufuri de ras, şi de care nu se despărţea niciodată).

alături de acest bărbat mergeam pe faleză, în tăcere, fără niciun scop sau înţeles.

îmi amintesc cu precizie că pantofii lui scârţâiau, fapt care îi dădea un aer impunător şi avea darul să mă liniştească în oarecare măsură, confirmându-mi statutul de mică entitate protejată, deci autonomă.

dar el tăcea, şi asta nu mi-a plăcut.

despre mare nu-mi amintesc nimic. ştiu doar că într-un târziu ne-am întors la motocicletă.

rotind câteva manete, mânere şi pârghii de metal strălucitor, motorul a pornit, începând să explodeze şi să scoată fum.

atunci el a dat un ultim ordin secret maşinăriei, care a luat-o din loc, biciuind praful.

apoi a început să bată vântul, iar eu închizând ochii, acel bărbat s-a dizolvat la loc în învelişul lui de aer, de unde nu s-a mai întors niciodată.

Distribuie pe facebook

Comentarii

Comentariile sunt dezactivate la acest text!

19