Detalii

Tip: Poezie
Topică: Fără topică
Afișări: 278
Vizitatori: 273
Puncte: 42
Stele: 1
Data publicației: 27 februarie 2009

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

până la sfârşit

- Barceanu Adriana

Adăugat în 27 februarie 2009, la 16:15 | 278 afișări / 273 vizitatori
1
 

şi nimeni nu mai înţelege nimic
totul devine ascuns aşa cum erau cărţile din pod în casa popii
casa nu mai e
numai o urmă de zid
probabil a ars într-o zi de vară
părăsisem de ani buni grădina şi anotimpul
cu piersici coapte şi pete de coacăze
şi lucrurile devin tot mai complexe
te prind într-un năvod al faptelor în mijloc tot mai strâns

dar nu te înfurii şi nu trânteşti doar taci cu gândul că o să se afle
cumva într-o variantă uşoară
şi ataraxia apare pe un soundTrak diferit
pentru că totul devine linişte măcar un timp
cât să laşi golul să laşi urmele

te ridici ghemuind în tine o frică de altfel
apropii tavanul şi sapi în el forme de viaţă
ipoteze despre prima depresie
vârsta la care începi să topeşti cuburi de gheaţă
se desprind creaturi dintr-un alt univers
balauri fără capete şi colţii cresc singuri îţi sfârtecă faţa

tu nu vrei să muşti nu poţi
din această călătorie
un du-te vino extatic între cărţile din pod şi anotimpuri de copil răzgâiat
scorburi de viaţă, camere mici în care ai dragoste numai pentru o noapte
Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
RE Barceanu Adriana
02 martie 2009, 14:13



George, mulţam.
Ionuţ, apreciareile tale ştiu că nu’s gratuite ceea ce mă bucură.
Claudiu,
E puţin mai mult de spus. Există o lume aici care mă cunoaşte deja, voi alătura în curând şi o biografie.
Cât despre aprecieri numai modestia m’ar împiedica să nu mă bucure.

Cu drag,
Adriana
da Claudiu Komartin
02 martie 2009, 01:20
nu e rău deloc, are şi din partea mea un vot de încredere. şi n-ar fi nesemnificativ să ştim mai multe despre poetă. sex age location pls, vorba generaţiei messengereşti (mess-îngereşti?) :)
depresiv dar Ionuț Caragea
01 martie 2009, 00:31
dar plastic. pe undeva ma duce cu gandul la vlasin. insa la tine observ un tablou cu piersici coapte si pete de coacaze care asigura un bun echilibru pe fundalul acesta al amintirilor.
transformarea furiei, introspectia, ataraxia, linistea atat de necesara sufletului, motivul tavanului care se apropie, care ma trimite cu gandul la ultimul poem sorescian, toate acestea sunt prezentate natural, cursiv

ultimele doua versuri intregesc cadrul. ele sunt esentiale acestei calatorii poetice intre ceea ce a fost si ceea ce va fi
O nostalgie senină George Asztalos
27 februarie 2009, 23:23
Ada într-un poem de cristal pe care îl umbresc doar bălăuraşii aceia sfîrtecăcioşi sau "vârsta la care începi să topeşti cuburi de gheaţă". Finalul e fain copilărie şi dragoste de-o noapte, o metaforă cu senzualitate feminină dezarmant cuceritoare...:) Citit-plăcut şi mai vreeem...:D
amical de cursă lungă, trăsnit de duios,
george cel asztalos

43