Detalii

Tip: Personal
Topică: Fără topică
Afișări: 269
Vizitatori: 215
Puncte: 32
Stele: 1
Data publicației: 27 martie 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

pe marginea patului nu cresc poezii

*** - Adriana Lisandru

Adăugat în 27 martie 2010, la 20:12 | 269 afișări / 215 vizitatori
1
 


nimic nu te mişcă. nimic nu te apără. nici draperia nici asigurarea de viaţă
nici câinele din ce în ce mai bătrân care se uită în ochii
unui om din ce în ce mai bătrân.

se trage în tine din plin. cu de toate. şi
toate se sparg ca nişte gloanţe de paintboll. şi toate se şterg
în primul minut de tăcere. ştii
tăcerea aceea în care auzi
cum sângele pleacă în salturi de broască dinspre tălpi înspre creier.
când vezi cum ecranul pe care rulează documentarul cu numele tău
îşi pierde culorile. devine
o cantitate de puncte
aiuritoare.


uneori nu ai somn
şi alături de tine respiră
cuminte şi cald
cea mai frumoasă tristeţe din lume. nici nu îndrăzneşti
să clipeşti.


acum stai pe marginea patului şi măsori
ce distanţă ar fi de parcurs
până ieşi din bătaia asta de inimă. dar ştii
că nu sunt ascunzişuri. doar o pernă ticsită
cu închipuirile tale mai puţin norocoase. şi mai ştii

că eşti doar un aluat de senzaţii umflat de lumină.
îţi cresc degete ochi şi timpane. atârni tot mai greu de un gând oarecare
te zbaţi într-un cleşte de zgomote
îndârjit ca un iepure înşfăcat de urechi. încă puţin
şi vei sângera întrebări inutile te vei lasă tăvălit prin poveştile altora.
în timp ce minunea pe care-o aştepţi va trece
ca un tir pe un drum de centură
stropindu-te
de sus până jos.



Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Vero Adriana Lisandru
31 martie 2010, 00:04
urias nu-i...ca n-ar avea loc intr-o bucatica de om. :)

Sarbatori Luminate!
Adriana, Maria Cecilia Nicu
30 martie 2010, 22:04
Merci de urare.

Cele mai calde urari de bine!

Mara
Adriana Veronica Pavel
30 martie 2010, 19:44
Frumusetzea poeziei tale mi-a taiat rasuflarea. Atata pot spune. Si n-am reusit sa "aleg" un citat, am vibrat aboslut la fiecare metafora, si, in fiecare vers ai cate una.

Ce talent urias e in tine!

Sarbatori Fericite,

Vero (si 8p)
Mara Adriana Lisandru
30 martie 2010, 18:50
ai selectat bine, parafrazandu-te, intuitia ta nici nu ti-ar da voie altfel...:)

multumesc pentru lectura, si, cum "ne vedem" rar, da-mi voie sa-ti urez Sarbatori Luminate.

cu drag
Adriana, Maria Cecilia Nicu
28 martie 2010, 17:00
uneori "drumul" , calea pe care calcam-vreau sa zic- se autocenzureaza....ori poate nu numai uneori?!?

ceea ce ma retine totdeauna, in poezia ta, este intensa incursiune intr-un moment, intrarea, fara bariere, in esenta clipei....viata nu-i o cale oarecare pentru tine.....

Poezia nici nu-ti da voie, dealtfel!

Si desi imi este greu sa selectez, as zice
"....alaturi de tine respira
cuminte si cald
cea mai frumoasa tristete din lume.nici nu indraznesti
sa clipesti"... este sinteza poemei tale.

respecte,

Mara, 8p
Scuze, d-ră A. Lisandru! Dragoş Vişan
28 martie 2010, 15:41
Unde să trimit mielul? Dacă ai numele de familie (nomen gentilicium atât de alexandrin), ce să fac şi eu! Nu-i expedia nimic aşadar Alexandrei (care?, pentru că eu am vorbit empatizând la modul amerindian, aici, c-un sfert de ceas în urmă, doar cu numele, nu cu prenumele tău)!
Adriana Adriana Lisandru
28 martie 2010, 15:14
o sa-i transmita toate acestea Alexandrei, fara indoiala...:))

multumesc, Dragos, comentariile tale imi eclipseaza textele. :)
Pentru tot Dragoş Vişan
28 martie 2010, 15:11
Această scriere pornită din durerea necruţătoare este, şi pentru un cititor neinstruit, un duş rece, cu stropi de întrebări.
Omul, omul din prima strofă, e apărat în interiorul său de-un câine de apartament, de un Cerber - care nu-l lasă deloc să alunece în infernul propriilor dezamăgiri. De fapt cauzele imaginilor deştepate pe rând la viaţă de Alexandra pot fi depistate mai mult prin lectură de jos în sus (recitire), dar şi printre rânduri. Nimicirea logicii convenţionale a tropilor, avalanşa de senzaţii ori de stări, reificarea sentimentului de tristeţe, lovirea gloanţelor şi înşfăcarea iepurelui conştiinţei au rolul de-a descrie ieşirea din propria inimă, zborul paulin cu trupul la cer, extazul lui Plotin. Discursul este aerisit, curge în suflet precum o chemare a străbunilor, ca un ritual al amerindienilor.

33