pe scurt despre dimineaţa muzeigînduri - Recheşan Gheorghe Adăugat în 16 februarie 2010, la 13:56 | 181 afișări / 159 vizitatori |
Ai adormit în gînd cu un cîmp de maci impresionaţi de profunzimea pletelor tale brune, abanos plus miros de soare răscopt.Lanul de grîu se unduia clişeic în pupile, puntea suspendată ca un sincretism ieftin între mine şi tine, te-a legănat alene ca pe o prinţesă în răsfăţ de atingeri moi, funigei parfumaţi, pupic de lăptişor cu miere. Te-ai trezit spre amiază, împunsă-n perdeaua genelor de suliţele unui soare ştirb. Rînjea cu superioritate," eu îs imuabil, tu biet trup, efemer găzduit între oase, carne şi neuroni fragili, de unde vii şi unde te duci?" I-ai dat astrului cu tifla, nu merita misonginul să-ţi pipăie cu privirea sînii înmuguriţi roz prin cămăşuţa de noapte!Ai luat apoi un pumn de vocale în palmă, le-ai mîngîiat, le-ai sărutat ca adulterina Isoldă pe-un Tristan de pluş şi le-ai risipit între aşternuturi parfumate cu levenţică uscată, culeasă mai an din poiana hibridă, jumătate eu, cealaltă o fotografie sepia, decolorată... Hait! Şi cu mine ce faci întreaga zi? Ne furişăm pe sub foneme, tu şăgalnică, puberă-n metafore plicticoase, eu lihnit după roua frazelor? Jinduiesc coapsa ta poetică, mai avan ca beduinul răcoarea oazei. Rîzi şi fugi, desculţă, cu subsuorile mirosind a fragi, cu glezna înaltă de şeherezadă! Nu-mi pun mintea cu ştrengăriile tale, aştept să te-mbraci şi, după ce ai băut doar o tisană din raze înmuiate-n apă de izvor, să te aşezi castă lîngă umărul meu şi să-mi dictezi....cu ce să începem? Cu ceva uşor. De pildă, dansul vaniliei cu scorţişoara...sau nunta albinelor cu florile ireal/ideale... Începem?
Distribuie pe facebook
