poem clăpăug- Nora Potocki Adăugat în 15 ianuarie 2010, la 21:22 | 370 afișări / 346 vizitatori |
1 |
„Când te vaiţi trebuie să fii cul, când te vaiţi trebuie să fii cul”
asta îi spuneam inimii, punându-i fulgerător glugă de kenny, de teamă să nu fie recunoscută
de babuini.
De 40 de zile gura e în carantină, pe-afară s-au strâns babele cu mături
Să o doboare ca pe lilieci.
În dimineaţa acestei zile, când nu am putut, pentru 15 minute, să trec dincolo de gardurile din grozăveşti, înspre facultatea de filozofie
mi-am lovit zdravăn mintea peste fese
fiindcă prea mult mă lăsase de una singură pe seama picioarelor.
Umblu-n sus şi-n jos cu somnu’-n spinare, fatacusomnu’
Mereu îmi picură apă-n bocanci şi-s mereu obosită
Au venit şi de la televiziune să constate că
nu e nimic de făcut.
Când bogaţii şi-au închis bijuteriile în mici sicrie de sticlă m-am întrebat
În ce îmi voi îngropa dinţii de lapte
Apoi mi-am adus aminte de Zâna Măseluţă
Şi m-am liniştit.
„să ştii că degeaba te simţi bine şi toate analizele sunt înţelese cu doctorii de păpuşi interioare
eu am pus capcane de-a lungul frânghiilor
şi le-am uns cu săpun camay.”
Distribuie pe facebook
