poem cu Jupuita - Nora Potocki Adăugat în 27 octombrie 2009, la 15:38 | 134 afișări / 125 vizitatori

fără să simt, m-au jupuit şi m-au agăţat de perete
àcele erau degetele mai multor bărbaţi
pe care memoria-mamă nu a încetat să îi mângîie pe creştet
încă de la prima-mbrăţişare.
dincolo de oroarea de nu mă putea pipăi
şi a atinge cu picioarele podeaua
acum sunt liniştită
nu mai trebuie să iau metroul, să folosesc demachiant, să merg la serviciu.

mi-ai explicat de ce viaţa e instabilă, ceva cu feedback pozitiv şi negativ

dacă mă laşi de umeri, mă voi simţi ca în pielea mea
dacă îmi vei oferi un scaun, mă voi aşeza pe el în picioare
dacă îmi vei administra fiole cu apă structurată sau îmi vei pune un coif sub formă de piramidă
voi putrezi la fel.

dacă îmi vei cumpăra costum de august
mă voi lipi de perete, moale,
şi îngerul păzitor va încasa, în locul meu, şuturile.

---

Distribuie pe facebook