Detalii

Tip: Poezie
Topică: Fără topică
Afișări: 212
Vizitatori: 205
Puncte: 38
Stele: 0
Data publicației: 16 februarie 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

poem înregistrat cu reportofonul

- Vlad Sibechi

Adăugat în 16 februarie 2010, la 15:12 | 212 afișări / 205 vizitatori
  

I. unul câte unul picioarele mi-au fost amputate

cu baioneta
din cel stâng plutonierul a făcut o funie
şi a răcnit la apelul de seară
mâine vom spânzura dezertorul

piciorul meu drept e un pat din sanatoriu unde
dumnezeu vine câteodată la tratament

la sedinţele usr se vorbeşte de atrocităţile
din cazarmă de felinele rănite pe front
oamenii reînvaţă să meargă
fixând cu mare grijă un picior în faţa celuilalt

II. iluzionistul varsă paharul cu apă în joben

în sanatoriu a venit toamna
piciorul s-a umflat de atâta ploaie
bolnavii cu spatele amorţit stau la geam
gândindu-se că în cazarmă se pregăteşte ceva
s-au tras clopotele de dimineaţă

pe cealaltă parte a baricadei se râde
se poartă tricouri cu john cena
rozul influenţează potenţa cine poartă
albastru e foarte tare

breaking news : dezertorul a fost condamnat
detalii în buletinul de seară

plutonul de execuţie scrâşneşte la comandă
se iese tiptil din trupuri ca din cutii de cereale
şi pentru câteva secunde
raniţele miros a coji de portocale
Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
unul câte unul Adrian Dragomir
21 februarie 2010, 12:35
spus scurt şi la obiect, poetico-milităreşte.
în plus, are "ceva"-ul necesar să-l scoată în evidenţă.
bun, dom'le.
piciorul s-a umflat de atâta ploaie Roxana Baltaru
17 februarie 2010, 17:51
mi-a placut. e un poem ,,dintr-o bucata'' as putea spune, cu imagini la granita dintre real si fantastic. se prezinta rece, iar daca este emotie- aceasta se gaseste bine ascunsa in ... ranitele care miros a portocale. eu inca sustin ca asta e stilul tau iar tema poemului o tema predominanta in ceea ce scrii.
felicitari,
rox.
pentru câteva secunde... Teodor Dume
17 februarie 2010, 14:08
un text plăcut. după deschiderea poemului într-o manieră sigură şi derularea imaginilor într-un câmp strict vine finalul acesta deosebit, în opinia mea.
parcă e de(şi din) o altă dimensiune.
o aşezare aparte care vine să rostuiască totul.

*plutonul de execuţie scrâşneşte la comandă
se iese tiptil din trupuri ca din cutii de cereale
şi pentru câteva secunde
raniţele miros a coji de portocale*

aprecieri şi puncte

multă stimă,
teodor dume,
nu văd Recheşan Gheorghe
17 februarie 2010, 12:39
nicio ligatură între titlu şi text.Pe urmă metaforele mi se par niţel cam forţate:
"din cel stâng plutonierul a făcut o funie
şi a răcnit la apelul de seară
mâine vom spânzura dezertorul"
"piciorul meu drept e un pat din sanatoriu unde
dumnezeu vine câteodată la tratament"
Parfumată şi proaspătă imaginea tricoului roz şi ultimul vers:
"pentru câteva secunde
raniţele miros a coji de portocale"

eva Vlad Sibechi
17 februarie 2010, 11:33
ma bucur ca ti-a placut. te astept sa ma citesti si sa ma critici de fiecare data cand ai ocazia. :)
Vlad Eva Hănescu
17 februarie 2010, 10:35
frumos ai putut scrie cu "picioarele".
poemul se susţine pe propriile simboluri alese; stabilitatea şi flueţa sunt remarcabile, creează tablouri poetice faine.
sunt câteva pasaje deosebite în exprimare şi expunere, imagini foarte frumoase, dar cel mai mult mi-a plăcut "la sedinţele usr se vorbeşte de atrocităţile
din cazarmă de felinele rănite pe front
oamenii reînvaţă să meargă
fixând cu mare grijă un picior în faţa celuilalt".
maxim de admiraţie şi puncte.
cornel Vlad Sibechi
16 februarie 2010, 22:29
ma bucur sa aud asta. te mai astept pe la mine.
Vlad Cornel Ghica
16 februarie 2010, 22:25
bun poem. mai ales prima parte.
nu te-am mai citit de multicel.
ţi-ai îmbunătăţit stilul.

39