poem scrântit la gioale
Adăugat în 18 martie 2009, la 16:21 | 629 afișări / 600 vizitatori |
2 |
am ajuns să mă înjure toţi proştii
pe mine
care am băut cu ion c
plăteam numai eu
că el era pensionar de boală şi
cumpăra ciment pentru "cartea de beton"
pe care o avea în capul în care
primise un pumn de la george l
la caransebeş la un festival nichita stănescu
şi de atunci parcă umbla cu meningea
desprinsă care-l ajuta la compus poezii
spunea el şi nimeni nu-l credea
miruna schimbă caiet studenţesc a4
cu audi acelaşi model
a găsit ea un moş cu care face schimbul
era îmbrăcată în minijupă şi fardată
cu pumnul
iubise şi ea un poet fracturist
care scria ca toţi fracturiştii
texte de cacao cu kurt cobain şi
alţi drogaţi rataţi când el nu avea
bani nici de-o bere
care aproape că o băgase în gips
şi moşului i se făcuse milă de
picioarele ei lungi
să nu i se tocească până la gât
pe asfaltul trotuarelor
suflet bun tataie şi cu caşcaval
veneam din lumea de hârtie
scriam pe deşeuri de copaci
stuf
cartoane reciclate
scriam cu indigou cu sfâşiere
şi nelinişte
scriam cu stanţe de plumb
de parcă scrisul meu putea salva
ceva ce se transforma în timpul nostru
în ochii noştri ieşiţi din orbite
miraţi de ce ni se întâmplă
adică nimic important neuman
păpuşa de cârpă se îmbăta cu bere
ca văcarii ca gelu foamea
poetul fracturist care-şi bătea iubita
în loc să se ducă la medic
la vrăjitoare să-l dezlege de farmece
să i se scoale şi lui de-o poezie două
un manifest ceva acolo
să-l ia lumea în seamă să-l ia poliţia
duba spitalul de nebuni
să-şi completeze inventarul
că le lipsea un eminescu doi napoleoni
şi-un elvis
aveau ei iisuşi şi marii magdalene destule
mai degerate mai ridate mai cu cămaşa de forţă
ruptă-n coate
da’ nu acceptau schimbul
îţi dau doi cristoşi şi-o magdalenă
pe-un eminescu nu ţinea
nimeni nu era de-acord să fie dislocat din lumea lui
de hârtie stuf deşeuri de copaci produse din clorofilă
trebuiau să caute pe internet pe site-uri
la cercul poeţilor dispăruţi
din propria carne
din propriul buletin de identitate
şi biletul de ieşire din spital
şi atunci de ce să mă înjure ăştia
că nu le-am… doamne fereşte… poezia lor
în fund sus jos între litere
pe mine care am băut cu mine şi singur
în lumea mea pe hârtie care sugea cerneala
ca un beţiv cinzeaca de votcă săniuţa
de ce?
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
| Discutie
|
Thoma |
| 07 iunie 2010, 20:02 |
Poezie transcendentala,care reflecta psicohogia contemporana a"marii Babilonii"de unde fiintele umane si lumea naturala merg spre coliziune.
| Medeea Iancu,
|
Ioan Jorz |
| 02 octombrie 2009, 15:26 |
Lasă-l pe "micul eminescu" să se facă de râs! Atât a înţeles, aşa a reacţionat. Eu nu mă supăr, dacă tot mi l-a pus Mihai D. în cap. O parte de vină-mi revine, desigur. Cu amiciţie,
Ioan J
Ce nu are legatura cu textul, e offtopic.
Romeo, poti lasa ofurile, petitiile in sala de box sau undeva pe forum, nu aici, te rog.
Multumesc
| Bogdan G.Stoian,
|
Ioan Jorz |
| 25 martie 2009, 22:23 |
şi totuşi... dăcă ţi-ar fi plăcut, într-adevăr, poemul, ai fi lăsat nişte puncte, o stea - acolo, un semn care să-mi risipească suspiciunea în ceea ce te priveşte. Aşa ar fi fost firesc. Deocamdată nu ai lăsat decât un comentariu "la două capete" şi-o dezminţire. Oricum, mulţumesc pentru că mi-ai citit textul!
| Stoian G. Bogdan
|
Ioan Jorz |
| 25 martie 2009, 21:36 |
Atunci mă bucur. Gândisem că, în principiu, ţie nu-ţi plac textele scrise de mine. Poate de aceea am interpretat cum am interpretat comentariul tău. Poţi să scrii cum vrei defapt. Niciun deranj! Te salut!
Ioan J
vorbeam de bine domnule jorz. chiar imi place textul. defapt eu scriu cum am eu chef defapt.
| Domnule Tudorel Glăman,
|
Ioan Jorz |
| 25 martie 2009, 18:17 |
Regret că nu am reuşit să scriu un text perfect, pentru a mă ridica la nivelul exigenţelor dumitale. Mulţumesc pentru aprecieri, dezamăgire şi puncte! Cu amiciţie,
| Stoian, n-ai înţeles nimic
|
Ioan Jorz |
| 25 martie 2009, 18:08 |
de vreme ce amesteci crâşma, muzeul, filantropica şi comunismul, fie el şi fosilizat, autorul comentariului - care este şi el un personaj colorat, etc. N-am înţeles nimic, doar faptul că "defapt" se scrie de fapt.
atitudinea nu e manelistica. atitudinea imi aminteste de scena din crasma muzeului literaturii din filmul filantropica. dar asa sunt batranii semialcoolici si n-ai ce sa le faci. eu am inteles ca trebuie sa-i privesc ca pe niste fosile ale regimului comunist.
rog sa se observe ca am vorbit despre personaj nu despre autor. desi de multe ori personajul e de defapt autorul
| Komartin Claudiu
|
Ioan Jorz |
| 25 martie 2009, 17:42 |
Chiar nu mi se pare. N-am dat nume de (mari)poeţi cu care am băut... şi-am băut, la viaţa mea, cu destui, aşa că nu văd despre ce "etică" de manelişti poate fi vorba. Regret că n-ai prins ideea! Textul nu este unul perfect, cum ar dori domnul Glăman, dar nici unul care să treacă neobservat. A mai fost postat pe un alt "site" şi s-a bucurat de apreciere sinceră din partea unora care ştiu "cu ce se mănâncă poezia".
Cariera de critic literar nu începe cu deconstrucţia unei generaţii, nici cu negarea locului acesteia în literatură. Cariera de critic literar începe cu două, trei cărţi de teorie literară şi continuă cu construcţia(descoperirea, "fabricarea" - de ce nu?) unei noi generaţii - alături de alţii asemeni ţie. E doar un sfat amical - ia-l ca atare!
in sfarsit m-ai pus in situatia ingrata sa iti dau dreptate. In fond, poti fi un critic bun. Fac eu cinste cu o bere cand ai vreme. :) Revenind insa la textul de mai sus (de care am uitat luandu-ne la hartza) eu zic ca nu e manelistic. Forteaza, gen "miruna schimbă caiet studenţesc a4
cu audi acelaşi model" dar asta nu o duce - pe ea, scrierea - in scursura gusturilor. Apropo, imi esti dator cu un raspuns, Claudiule. Ce e aia manea?
e "scripta manent", dar ce mai contează :)
Si eu zic sa terminam cu contrele astea infantile. Riscam sa dam in offtopic si oricum ne-am gasit prost locul "bataliei", in mod natural trebuia sa fie acela al mistificatorilor mei unde mi-ati pus o mina antipersonal mica mica, cat sa nu o observ :) Am trait cu critica pe cap o viatza intreaga domnu Komartin, nu ma feresc de dansa, dar sa fie critica, domnu, nu verdicte scoase din putul gandirii...oricat de minunata ar fi acea gandire. Si nu mai faceti pe fecioara virgina. Scripta manet.
e problema dumitale dacă nu eşti capabil să discerni între atac (comentariu mizer) şi critică (chiar tăioasă) la textele pe care le produci. sunt doar câţiva ani de când, foarte la început fiind, mi-am luat o grămadă de şuturi - iar din câteva dintre ele, chiar am avut ceva de învăţat. aşa că să terminăm cu de-astea. dacă nu suporţi să ţi se comenteze textul mai acid (sau chiar bazic) şi să accepţi că cineva (care, cred eu, se pricepe cât de cât la literatură) poate să nu aibă cuvinte tocmai politicoase despre textul tău, eu zic că nu are sens să-ţi publici producţiile, să te expui
domnu Komartin, mereu am vrut sa iti dau un sfat...un critic bun e un critic trecut prin multe...care reuseste sa se detaseze, sa lase orgoliile, sa lase micimile sale...nu stiu care este expertiza domniei tale dar daca continui sa mai produci comenbtarii mizere in subsolul scrierilor mele ne suparam. PA.
domnu Komartin, vreau sa dati prima definitie si a mai ehaustiza a manelismului. Ca dupa aceea va dau eu exemple de manelisme aplaudate de Marimea Voastra. Comparativ cu textul acesta caruia eu ii dau jumate din punctele disponibile. Nu e perfect, forteaza, dar nu e manelist.
ce tare, suntem Poeţi şi Bem cu alţi Poeţi şi nimic nu ne poate atinge, deşi duşmanii ne poartă pică etc. nu vi se pare că e o atitudine (vorbesc exclusiv de atitudine, nu neapărat de "repertoriu", deşi nici aici lucrurile nu sunt prea încurajatoare) ce aduce cu "etica" maneliştilor?
Mirela, este un text scris cu emoţie şi sentiment, dintr-o suflare. A plăcut unora, altora nu. Mă bucur că te numeri printre cei cărora le-a plăcut, alături de autori pe care-i stimez şi le respect opiniile. Mulţumesc, pentru puncte! Cu prietenie,
Ioane, imi place enorm acest poem, sa zicem "fracturist" sau care imita stilul cu pricina.
Imi place pentru continutul atat de "biografic", pentru revolta, pentru adevar, pentru viata ce razbate atat de "autentic/dramatic" din el, fara sfortare, fara snobism sitlistic, fara patetisme ieftine, fara... si totusi cu acel "vino-ncoa'":)
Pe mine, sincer, m-a lasat fara cuvinte si cred ca asta e un semn bun, e un semn ca mi-a cucerit sufletul macar pentru minutele in care l-am citit, desi, recunosc, il stiam mai demult. Insa acum imi pare, parca, si mai "viguros"...
Ma bucur ca a fost instelat, eu pot acorda maxim 8 puncte, ceea ce voi si face cu mare drag.
| În sfârşit...
|
Ioan Jorz |
| 18 martie 2009, 19:05 |
Domnule Cornel Ghica, mă bucură că, în sfârşit, îl şi comentaţi. Mulţumesc! Pun preţ pe o astfel de apreciere. Cu prietenie,
| Am putea să-l încadrăm la "fracturism"?
|
Ioan Jorz |
| 18 martie 2009, 19:01 |
Maestre Ioan Peia, mulţumesc! Şi totuşi, e scris la "prima mână" şi la prima stare de lehamite. Cu prietenie,
... m-am învârtit în juru' acestui poem, ca un lup gata "să acorde o stea"; mi-a fost însă teamă recunosc. îl ştiu mai "de mult", l-am re-citit cu mare plăcere.
e o poezie care îşi păstrează prospeţimea.
felicitări, domnule Jorz
| scrânteala nu e a poemului...
|
Ioan Peia |
| 18 martie 2009, 18:53 |
...ioan jorz, ci a lumii pe care e silit să o reflecteze.
lume care a deraiat de la rosturile ei fireşti: acelea de a aşeza omul, în sfârşit, în spirala ascendentă a bunului simţ.
în loc - iată, un balamuc universal în care numai posesorii de paşapoarte ale abjecţie pot funcţiona.
dau stea pentru reuşita diatribei.
