poem singur cu elena
Adăugat în 05 iulie 2010, la 13:01 | 541 afișări / 353 vizitatori |
|
dacă spun ca nietzsche
singurătatea m-a înghiţit ca o balenă
îmi sar pe umeri marii creatori
anti-clişee aşa că uită de asta elena
dar eu nu scriu pentru ei eu scriu pentru tine
elena ştiu că n-ai citit o poezie în viaţa ta
deci n-ai idee ce spun
singurătatea elena m-a înghiţit ca o
balenă eu levitez pe aici mă legăn de la un
capăt la celălalt
uneori mă ascund şi de tine ştii e tare cald
în spatele pleoapelor risc să mă îndrăgostesc
mortal de o femeie imaginară
draga mea eşti atât de prostuţă
crezi că dacă te furişezi dacă închizi uşa
după tine umbli tiptil prin bucătărie prin baie
am timp să-mi agăţ tristeţile de lustră să-mi las
sufletul să se scurgă prin saltea
dar elena
singurătatea mea din camera cu pereţi galbeni
seamănă cu singurătatea prin care te plimbi
chiar acum de la oglindă la ceainic
chiar nu vezi elena
singurătatea ne-a legat pe toţi între
cer şi pământ
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Poezia aceasta este cea care m-a făcut să ies din amorţeala rutinei zilnice, determinându-mă să cred în calitatea textelor şi autorilor de pe roliteratura.ro şi să îmi fac un cont propriu pe site!
Felicitările mele sincere pentru uşurinţa cu care trăirea îi este transmisă cititorului şi pentru felul în care mesajul textului îl inundă, practic, "legându-l între cer şi pământ", într-o stare de levitaţie care, da, este poezie!
Tonalitatea folosită, subiectul, precum şi lejeritatea cu care înlănţuiţi imaginile care creează atmosfera şi transmit mai departe sentimentul, mi-au amintit întrucâtva de poemele lui Vasile Petre Fati, foarte dragi sufletului meu cândva.
De aceea, aveţi mulţumirile mele şi maximul de punctaj pe care îl pot acorda în acest moment şi în această stare de "newbie" pe site. Numai bine. Cu preţuire şi consideraţie, Petru Percă.
da, e confuz acolo... poate pentru ca "după tine" ar fi mai bine sa stea mai sus, asa poate ca ar fi mai clar. dar la persoana a II-a mi l-am dorit :)...
"draga mea ești atât de prostuță
crezi că dacă te furișezi dacă închizi ușa după tine
umbli tiptil prin bucătărie prin baie" - ceva de genul asta, mai lucrez.
Mulțumesc pentru trecere, te mai aștept,
alex
Nu ştiu dacă e bine folosită persoana a doua pentru expresia "după tine umbli". Din versul anterior, "crezi că dacă te furişezi dacă închizi uşa" s-ar fi aşteptat cititorul să zici, gramatical, că "după tine umblu" sau "după tine umblă..." Nu-i decât o scăpare, poate ai vrut să pară un mic şi inocent calambur, Elena învârtindu-se cam mult, precum titirezul - din bucătărie prin baie.
Poemul este foarte reuşit, e o declaraţie de ataşament faţă de o femeie simplă.
vă mulțumesc pentru semne
dacă a plăcut, nu pot decât sa ma bucur :)
nicoleta - nici nu știi ce dreptate ai :)
va mai aștept,
alex
Mi-e teamă că această elenă să nu te înghită ca o balenă:)
Scuze, nu m-am putut abţine!
poate ca Elena nu a citit vreodata poezie, dar s-a gandit la una si inca buna atunci cand ti-a dat branci sa o scrii pe asta:) e si meritul ei pentru ca mi-a placut.
mulțumesc pentru semn, ma bucur ca ți-a plăcut, te mai aștept...
alex
4 pct. de la mine pentru un poem sincer, real și cu un mesaj interesant.
cu prietenie, Mihaels
"singurătatea ne-a legat pe toţi între
cer şi pământ"
... intre divinitate si omenire?
mulțumesc pentru semn...
așa e, ai dreptate, ”Singurătatea poartă orice nume, chiar și Elena” :). Mă bucur că ți-a plăcut, te mai aștept,
alex
Singurătatea poartă orice nume, chiar şi Elena.
Fiecare individ are momentele sale de singurătate, fără de care n-ar mai putea visa,,în spatele pleoapelor risc să mă îndrăgostesc/mortal de o femeie imaginară...''
n-ar mai putea levita, n-ar mai putea medita asupra filozofiei vieţii şi a motivelor ei.
Singurătatea poţi fi chiar tu sau legăura dintre cer şi pământ.
,,am timp să-mi agăţ tristeţile de lustră să-mi las
sufletul să se scurgă prin saltea...singurătatea ne-a legat pe toţi între/cer şi pământ...''
Eu n-aş schimba nimic în poem. S-ar putea să fii făcut-o, pănă în momentul în care am citit eu.
punctez cu plăcere
cu bine
Eu
va mulțumesc pentru sugestii, treceri...
cristina - mulțumesc pentru lectura atenta (nu doar a acestui text), te mai aștept pe aici
eva - ai dreptate, mai scot o elena :). Ma bucur ca ți-a plăcut, mai lucrez la final și te mai aștept;
nicolae - ce sa-i mai fac acum :)?, "singurătatea ne-a legat pe toți între
cer și pământ". Mulțumesc, peste o vreme voi mai privi și aici.
alex
..."crezi că dacă te furişezi dacă închizi uşa
după tine umbli tiptil prin bucătărie prin baie
am timp să-mi agăţ tristeţile de lustră să-mi las
sufletul să se scurgă prin saltea"
am remarcat aceste frumoase versuri,
în rest e prea multă singurătate, poate chiar un surplus...aş spune.
numai bine,
nicu avram
e prea multă "elena"; una era suficeint(ă).
în rest, e ok. mi-a plăcut cum ai impus "respiraţia" textului prin acele întreruperi sau "ruperi de ritm".
finalul e cam slab, dacă ţin cont de versurile "singurătatea mea din camera cu pereţi galbeni
seamănă cu singurătatea prin care te plimbi
chiar acum de la oglindă la ceainic"
care sunt mai bune.
7 puncte.
şi poate aşa elena, fără să-şi dea seama, a pus un deget la plăsmuirea unui poem frumos. "singurătatea mea din camera cu pereţi galbeni" şi "Lemon tree"; din balconul mov, femeia imaginară întinde poezii pe sârmă la uscat, sub privirea ta. doar elena nu vede cum singurătatea ne leagă pe toţi ...,
ne revedem, cu plăcerea lecutrii
Cristina C
pentru semn, sfaturi...
ioan - ma bucur ca a plăcut, te mai aștept...
george - asa e, ai perfecta dreptate. Voi pune în italice, e mai bine asa. Mulțumesc și te mai aștept pe aici, cu drag,
alex
Sau măcar să scrii cu alte caractere, eventual, italice.
Cred că ar trebui să schimbi ceva în prima strofă, întrucât e posibil ca nu toţi să fi auzit de aforismul lui Nietzsche. Poate ceva de genul: "dacă spun ca nietzsche singurătatea m-a înghiţit ca o balenă" sau orice vei crede de cuviinţă. Ultimele şapte versuri mi s-au părut cele mai bine realizate.
| singur fără singurătate. Alex
|
Ioan Barb |
| 05 iulie 2010, 17:13 |
Întotdeauna singurătatea te poete înghiţi ca o balenă, sau ca pe Iona, în interiorul unui peşte numit chit. Depinde la ce meditezi în acel loc. Aici ai văzut, la finalul poemului cum singurătatea te-a legat între cer şi pământ. O părere. Cu prietenie, Ioan.
chiar ma bucur ca ai amintit de versul acela naiv... :). Dar chiar am vrut sa para asa, naivitatea, vulnerabilitatea trebuie simțite și ele în poezie, nu :)? am încercat doar sa redau ceva, sa fac poezie din ceva care nu prea poate deveni poezie. Nu știu ce am reușit, dar cu siguranță ca nu voi renunța pe viitor,
cu prietenie,
alex
| singurătatea înghite ca o balenă
|
Deniz Otay |
| 05 iulie 2010, 15:25 |
îmi place această declaraţie pentru ''o femeie imaginară'', indiferentă faţă de poemul pe care i-l scrii. îmi place mult imaginea aceea cu balena, dar versul ''draga mea eşti atât de prostuţă'' îmi pare puţin ''naiv''. oricum, mi-a plăcut. ne mai citim.
cu prietenie,
Deniz
