poem - Nora Potocki Adăugat în 21 mai 2010, la 16:00 | 406 afișări / 321 vizitatori

ocoleşte chiuveta, spinarea pisicii, o parte intră în covoare
totuşi restul ajunge la mine subţire şi simandicos
aproape dandy, dacă poţi spune asta despre un miros.
miros de ploaie cu batic legat de gât
într-un apartament oarecare.

de undeva, din ceafă, o moleşeală căptuşită cu melancolie
lasă un căpşor afară.
jeleu de gutui fandosit. apuc bastonul şi încep călătoria
însoţită în secret de-o graţioasă picoteală.

calc pe covoarele parfumate şi simt muşchi, ba chiar inimi tahicardice simt
o milă cumpătată îmi prinde glezna, mi-o spală.
sunet de ploaie răpăit.

ung feliile negricioase albul şi cenuşiul împung prin ferestre
le zâmbesc şi fac
din felii
petale uriaşe. liniştea intră cu gura căscată
liniştea împroaşcă saliva din depărtare
înghite jeleul, pisica, ploaia de mai,
se cuibăreşte la picioarele mele
dar nu adoarme.

---

Distribuie pe facebook