poemele cu Mara - Nora Potocki Adăugat în 03 iulie 2009, la 00:59 | 374 afișări / 356 vizitatori

1

Cine eşti tu, Mara? Să-ţi rostogoleşti pisica pe covorul persan din zestrea maică-tii
Să o enervezi pe maică-ta, să enervezi şi pisica
Dar să strigi în gura mare
Că nu avortezi, orice-ar fi?!


….
Pentru că mâncase prea multă supă,
Mara se ţinea jenată de burtă, el, prea ocupat să observe, o cicălea
Iar ai lăsat pe etajeră telecomanda, iar ai îngrămădit cărţile pe margine
Şi-atunci, cu mâna cealaltă, te întinzi şi le muţi.

….
Încuiată în cap de o lună săraca Mara,
cine îţi schimbă aşternuturile, cine îţi plăteşte chiria
Cine îţi face entertainement-ul de supravieţuire?
Atunci hotărî Mara să renunţe la slujnicele imaginare şi la seminţele de dovleac.

….
Pentru că nu încetezi niciodată să browsezi
Nici măcar după moarte
Mara deschise ferestre peste ferestre căutând cel-mai-bun-epilator-din-univers.
Cu el va scăpa de iubirile dese şi negre, de privirile aspre şi chiar de
Sarcinile nedorite.


…
pentru că sufletul Marei e un căţeluş de boxă
Mara îl drăgăleşte şi îl trage uşor de urechi
Măi, căţeluş urât, măi dihanie cu codiţă,
Unde-ai ascuns sufletul Marei?


….
Cine eşti tu, Mara, să judeci oamenii care poartă maiou-în-spate-decupat?
De ce se uită Mara ştrengăreşte la femei şi bărbaţi deopotrivă
Ca şi când i-ar mustra afectuos şi scurt?

…
printre capete nostime de dovlecei se fuduleşte Mara
cu noul ei aparat de spart fricile tari
l-a cumpărat la suprapreţ, săraca Mara,
tot mai rotofeie şi cu păr la subraţ.

---

Distribuie pe facebook