Detalii

Tip: Poezie
Topică: Fără topică
Afișări: 185
Vizitatori: 181
Puncte: 18
Stele: 0
Data publicației: 20 martie 2009

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

primele 10 minute

- Ioana Negoescu

Adăugat în 20 martie 2009, la 19:16 | 185 afișări / 181 vizitatori
  

m-am trezit numărând
ca o autistă în pijama pe balcon.
număram maşinile care treceau
dar între timp mă gândeam
la toţi pacienţii
la toate accidentele auto
la toate accidentele aviatice
la toate traumatismele prin plonjon în apă
şi la cele prin cădere din copac
mai ales din cireş.

(oamenii cad des din cireşi. asta e o chestie pe care n-o afirm la întâmplare. dacă aş vrea aş putea s-o argumentez statistic după ce aş termina de numărat aici pe balcon.)

nu am întârziat la raportul de gardă
nu m-am enervat la semafor
nu am aşteptat liftul 10 minute ca abia apoi s-o iau pe scări
nu mi-am pierdut a nu ştiu câta umbrelă cu sărutul de klimt
nu m-am opărit cu cafeaua



lumea a luat-o încet pe şosea prin aer pe apă pe scări

lumea are un ticăit ca un ceas vechi de poştă

lumea s-a urcat în tramvaie trenuri avioane vapoare



e ca în primele 10 minute din filmele americane de acţiune
totul se mişcă
doar eu stau şi număr
nimic nu mă opreşte. pot să ajung
la infinit sau la miez
sau poate în cu totul altă parte

totuşi

nu-mi amintesc unele amănunte
cum ar fi
cauza morţii.

şi nu-mi amintesc
anotimpurile.






Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
i. Ioana Negoescu
24 martie 2009, 22:29
Dragii mei, vă mulţumesc mult pentru păreri şi aprecieri. Vă mai aştept şi între timp vă citesc.
unele amănunte... Teodor Dume
22 martie 2009, 18:24

în eleganţa discursului tău
multă siguranţă
şi evident
finalul îmi confirmă

*totul se mişcă
doar eu stau şi număr
nimic nu mă opreşte. pot să ajung
la infinit sau la miez
sau poate în cu totul altă parte

totuşi

nu-mi amintesc unele amănunte
cum ar fi
cauza morţii.

şi nu-mi amintesc
anotimpurile.*

punctez
cu sinceritate,
teodor dume,
Ultimele 10 minute Adrian Dinis
22 martie 2009, 11:18
Poemul ăsta are o notă monotonă din care nu vrea să iasă, scăpările ar fi acele schimbări de la sensul natural (cireşul, opăritul cu cafea) sau aşteptarea zadarnică la lift, dar are şi balast (mult) şi unele truisme, care nu capătă nicio valenţă înaltă sau măcar significantă şi trag textul mult în jos, mai ales că adopţi o enumerare excesivă, care nu e controlată atent.
poezia stîngăciilor... George Asztalos
20 martie 2009, 21:34
feminine mă încîntă mereu...e irezistibilă nepriceperea şi seninătatea recunoaşterii ei la contemporanele noastre visătoare:
"nu am aşteptat liftul 10 minute ca abia apoi s-o iau pe scări"...o dilio-duioasă stîngăcie,a cărei nerepetatare e privită ca o victorie...:)
ca la urmă să se revină la cea mai poetică dintre stîngăcii: neamintirea, într-un final me-mo-ra-bil...:)
Nu ştiu ce rost are punctul acela spre final şi paranteza prozaică, în rest un poem reprezentativ şi de recitire. Felicitări Ioana !
În miez George Paşa
20 martie 2009, 19:32
În viziunea mea, poezie aş considera că există dincolo de acea paranteză. Până acolo, să zicem că exte un fel de pregătire a tonului. Poate acea \"cădere din cireş, reluată şi în paranteză, construcţie pe care mi se pare că am mai întâlnit-o în creaţia autoarei, să reprezinte o construcţie cu sens, mai ales că există o precizare privitoare la această \"chestie\" neîntâmplătoare.
Remarc îndeosebi construcţiile următoare: \"totul se mişcă
doar eu stau şi număr
nimic nu mă opreşte. pot să ajung
la infinit sau la miez
sau poate în cu totul altă parte\"

\"şi nu-mi amintesc
anotimpurile\".
Bucuros de reîntâlnire poetică!

19