purgatoriu
Adăugat în 08 martie 2010, la 23:15 | 284 afișări / 214 vizitatori |
1 |
ea, eva,
silabiseşte uitarea
ca pe-o evanghelie scrisă
într-o limbă a frigului.
cuvântul
femeie începe aici
cu litera
a
de la
arcă. mereu. fierbinte
rămâne doar pulpa de lacrimă
pe care o stoarce
să-şi spele memoria. o rufă
de unde nu iese nicicum
mirosul de om.
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
ok, am inteles, ma nelamurise acel "pfoai", titlul primului tau com. :)
multumesc. si scuze.
nu Adriana. era pur si simplu o exaltare sufleteasca. mi-a placut cu adevarat mult. nu intelege gresit.
domnule Visan, stiindu-va spiritul critic, nu pot fi decat onorata de comentariu.
Adam, domnia ta ma iei peste picior? :))
extraordinara poezie. mai rar asa ceva. o extensie literara de nevazut, libertate, ingeniozitate si control.
| Despre purgatoriul feminin (autocunoaştere pontificală)
|
Dragoş Vişan |
| 12 martie 2010, 18:27 |
Memoria - o rufă. Exact aşa-i. Dar la unii miros bine. Pentru iubiţi să fii în rufe curate sau în cele de peste noaptea incandescentă nici nu ami contează. iar pe Evă o pedepseşti să facă oficiul unui preot personal, numai şi numai al ei! Acesta este adevăratul purgatoriu feminin. O femeie ce conşientizază necesitatea să-şi fie şi ei propriu preot... Ilie Moromete asta-i cerea Ctrinei. Sau Ştefan a Petri Smarandei.
multumesc domniilor voastre. :)
data pe merit. un text destul de mic, dar abundenta metaforelor il face sclipitor. 6 puncte
| de citit (a de la arcă)
|
Teodor Dume |
| 10 martie 2010, 15:39 |
îmi place să cred, de fiecare dată, că accesând pagina principală a siteului găsesc un text care să mă ţină *în priză*, şi iată c-am găsit.
deşi apar şi remarc cu întârziere, sper să fiu primit în rândul acelora care urează doar bine de ziua femeii.
spun cu întârziere pentru că n-am apucat în ultimele zile să-mi fac *rondul* prin site.
legat de text.
motivez evidenţierea lui prin:
- formă (scurtime)
- concentrare (esenţializare)
- sens accentuat al trăirilor
pe scurt: o incizie atent făcută care nu poate fi altfel decât benefică nouă cititorilor.
- punctul de pe *i* ricoşează, de data aceasta, pe *a* (a de la arcă)
îmi doresc să am parte mereu de astfel de texte.
aprecieri!
şi evident o stea
cu sinceritate,
teodor dume,
e un text mai vechi (de aproape doua luni, cred...) si chiar pentru austeritatea lui l-am postat ieri, 8 martie.
ca o contrareactie la aroma dulceaga pe care ziua asta o lasa prin toate colturile internetului.
va multumesc pentru pareri si aprecieri, iar domnilor le spun ca nu trebuie sa-si ceara scuze pentru "intarzierea" acelei urari - o femeie poate fi sarbatorita oricand...daca merita. :)
Veronica, ma bucur sa te revad.
foarte bun poemul, foarte sensibil, esenţializat, asumat, puternic.
Felicitări şi La Mulţi Ani! (cu scuze pentru întârziere)
cred, de nici o justificare a aprecierilor, cum iti maim spuneam, Adriana, poezia iese din tine la fel de natural precum insasi respiratia.
Foarte frumos!
8p
M-a uimit simplitatea în care construieşti stări din imagini simple şi dincolo de ele, o calină şi consistentă declaraţie despre esenţial.
Aici însă parcă e prea multă austeritate, aş fi sentenţios şi brînzit să spun că nu mi-a plăcut, dar parcă-parcă ar putea înflori şi rodi mai mult de sub titlul acela scorţos
Cu întîrziere,îţi urez o primăvară frumoasă pe măsura sensibilităţii tale poetice!