Detalii

Tip: Poezie
Topică: Fără topică
Afișări: 127
Vizitatori: 109
Puncte: 12
Stele: 0
Data publicației: 27 august 2010

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

roşu oriental

jurnal de august - Ghetie Alexandru

Adăugat în 27 august 2010, la 12:51 | 127 afișări / 109 vizitatori
 




nu ştiu ce dracu e cu mine
nici nu pot să-ţi mai spun pe ocolite/nu mai pot/
singurătatea n-o mai pot prinde într-o formulă
cerebrală
aşa, pe gustul tău
durerea asta n-o mai pot agăţa în cuier şi o
rostogolesc după mine către acel punct fix
acea fericire grasă care să ne înghită cu totul
elena eu nu mă mai găsesc
ştii
am vopsit camera bunicului
singur am ucis toţi păienjenii tot praful
mi-am făcut o listă cu toate cărţile de aici
am citit ciuma lui camus şi patima lui micu
e un colţ de rai aici dar brusc ţâşnesc
siluete din parchet umbre unduiesc pe tavan
şi pereţii se înghesuie în mine şi respir greu
respir tot mai greu tot mai singur
îmi spun că e doar vopseaua că acel blestemat
oriental red m-a închis ca-ntr-o cuşcă
în rest
stau la măsuţă şi privesc prin perdeaua
cea nouă şi vişinie o lume-vişină
un cer-vişină respirând tragicul aer-vişină
da, ştiu la ce te gândeşti
şi mie mi-e greaţă mi-e amar şi mi-e acru

ce să-ţi mai spun
merg şi tac fumez şi privesc fix locul în care
urmează să calc mă spăl pe dinţi de cinci ori
pe zi, doar-doar te-oi vedea pe tine dincolo de
oglindă
pe fete le ocolesc fug
mi-e greu să văd în fiecare firimituri din tine
aia are buze subţiri şi moi ca ale tale
aia are bubiţe pe mâini de la epilator
aia are părul tău negru şi lung prietena ei
are ochi negri şi tragici şi tot aşa
am slăbit mi-am tatuat o chestie ciudată pe spate
un soi de pasăre phoenix care nu se va mai trezi
niciodată din sine-i
scriu baliverne romanul nu l-am terminat
dar am avansat puştoaico, am avansat

lumea crede că ile s-a transformat în elena
că ileana e elena
ceea ce nu e chiar greşit
dar să-ţi spun, elena
ile era o femeie creată din toate femeile
am ciopârţit toate femeile şi a apărut ile
un amestec de carne oase lacrimi ţâţe
un ceva plăsmuit practic din mine
dar fireşte
ile erai şi tu, elena

în fine
nu îmi e uşor să scriu aşa
şi nu văd rostul acestui jurnal de august
acest monolog fără noimă
şi totuşi pentru mine
august e doar durere şi

oriental red
Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Surpriza Maria Cecilia Nicu
01 sepembrie 2010, 17:33
poema aceasta ( e lipsa mea, evident), m-a "prins" intensitatea emotionala marturisita direct, fara cautari, un "maraton" de vorbe incarcate ochi, poate tocmai asa ca momentele acelea memorabile din care compunem -daca avem noroc- viata.

aprecieri,

mara, 8p
ioan, ottilia Ghetie Alexandru
29 august 2010, 12:04
va multumesc pentru semne si va mai astept,

alex
Alex, Ardeleanu Ottilia
28 august 2010, 16:13
răspândeşte un aer sufocant poemul tău!
însă e dens şi pare să conducă pe un culoar dosnic, acolo unde sentimentele sunt apăsate de pereţi.

"stau la măsuţă şi privesc prin perdeaua
cea nouă şi vişinie o lume-vişină
un cer-vişină respirând tragicul aer-vişină" - iată o culoare ce dă speranţe.

Ottilia Ardeleanu
roşu oriental. Alex Ioan Barb
28 august 2010, 00:15
"pereţii se înghesuie în mine şi respir greu"

Şi poezia din acest poem respiră frumos iar ochiul tău magic vede firimituri dintr-o anumită femeie. Sublim. Am citit cu plăcere, Ioan.

13