rupe-te- Nora Potocki Adăugat în 15 aprilie 2010, la 00:43 | 136 afișări / 121 vizitatori |
parcă a fost ieri, văd limpede: două capete lipite bine-bine
şi patru mâini ţinându-le încă şi mai strâns. e frig cu interferenţe şi nu vine dintre coapse
deşi gura de metrou se vede bine. tu stai acolo e nevoie de două trupuri la fel de încordate
tu stai respiră adânc.
din golul acesta cum vom ieşi ne mişcăm picioarele ca michael jackson
rupe-te suflete până la brâu. mai moşesc mult? şi cât aştepţi să se desprindă dintre noi un balaur justiţiar în loc apare mr hankey şi în loc ţi se exfoliază pielea de pe nasul ogival.
că plângi mă-sa mare şi băsescu plânge şi el nu s-a despărţit. dar eu cum sunt dimpotrivă împărţită
în părţi egale ca o halcă la grătar. (şi zău de câte ori n-am văzut cum se ciopârţeau în reprize cinicii şi inocenţii/ de-o parte şi de alta a creierului meu.)
să vină de la holy lolly şi să pună o stea în locul acesta să vină şi să pună un bob de orez
când chinezul scapă bobul din beţe să plecăm pe-un preş din macrameu.
şi dacă n-am fi îngheţat atunci
cum aş scrie acum treaba asta şi dacă nu am fi îngheţat cu contract cum ar fi apărut vanilla sky?
Distribuie pe facebook
