să nu mă căutați
Adăugat în 02 sepembrie 2010, la 20:38 | 658 afișări / 410 vizitatori |
2 |
partea cea mai slabă din mine e partea cu inima
acolo e călcâiul lui ahile al meu
într/o zi am să mă opresc pe stradă
am să privesc în ochi primul trecător
și am să/ i spun domnule eu acum mor
du/te mai departe în treaba ta
și am să mor singur așa sub cerul senin
va fi cu siguranță o toamnă sau o primăvară
eu voi fi încă tânăr cu pletele și barba ne albite încă
și voi auzi clopoțeii din coamele cailor
pe tata pe mama și pe frații mei gălăgioși și fericiți
voi ști că au venit să mă ia acasă
preamult plecasem de lânga ei
și prea departe îmi căutasem fericirea
luați/ mă pe brațe si puneți/mă/n căruță
sunt obosit și fragil iertați/mă
și voi pleca cu ei în zarvă și veselie
doar mâna mea va atârna de o parte
cu palma întoarsă spre cer și cu linia vieții
săvârșindu/se încet încet
Distribuie pe facebook
| "cu palma întoarsă spre cer și cu linia vieții săvârșindu/se"
|
Ghetie Alexandru |
| 09 sepembrie 2010, 16:09 |
cu părere de rău intru abia acum aici... şi găsesc un poem-stare, o viziune deosebit de puternică... e practic un soi de cântec, o părăsire şi o regăsire în acelaşi timp, o depărtare de aici şi o apropiere de un dincolo, unul umplut de gălăgia şi fericirea celor dragi. dacă acea căutare a fericirii nu se află aici, atunci e cu siguranţă în chemarea celorlalţi. şi drumul este interesant, se păstrază acel ritual tainic, rustic... Finalul prelungeşte linia vieţii din palmă într-o ţărână întoarsă cu fruntea spre cer :)... Încă tânăr, poetul merge prin vers şi acolo, nu se numeşte locul, dar e un drum necesar pentru a se putea re-întoarce cu mai mult suflet...
alex
dincolo de mesaj remarc aici simplitatea cu care poetul se spune, modul lipsit de patetism in care se moare sub cerul singur, iar ingredientele poetice sunt fara cusur - caii, clopoteii din coamele lor, caruta, familia. zarva aceea care seamana a bucurie, ceea ce arata impacarea, lipsa de tragism gratuit. cu alte cuvinte nonsalanta poemului, calculata, asumata, care arata pricepere si confera autenticitate. tocmai de aceea cred ca tecstul se revendica singur pentru a fi remarcat.
