să nu uiţi ştefane

poemul ăsta îl citesc a treia oară acum şi m-am gândit că ar merita un semn. am rezonat mai ales cu starea aceea de blocaj pe care o reeditezi în acest poem. este atât de curat exprimată încât îmi vine greu să cred că voi mai întâlni o variantă mai bună pentru un sentiment altfel destul de comun. felicitări deci şi ne mai citim!

stefan iti multumeste pentru popas si semnul tau.
maria, poate fi cum zici tu. dar atunci inseamna ca citim poezia ca pe o regula de sah. o sa ma gandesc la o reformulare(sincer)

de impact finalul, chiar reuşit

text strâns, cu nerv, bine susţinut, dens şi concentrat

ai făcut economie de cuvinte dar ai reuşit să oferi detaliilor o anume gestică naturală, vie

un cui imaginar din aer..aici mi se pare o mica problema.ori cui imaginar ori cui din aer.In rest totu-i fain in poema ta.Daca nu ai atentie distributiva ite ce se intampla!fain oricum!
M

foarte multumesc de citire si de semne
mihai, george, elis.
la buna citire

foarte fain...imi place finalul in special ...

nu am o problema cu perforatul actelor...trebuia sa te tina ceva ocupat

ar fi putut din legat tenesii/tricotat fulare...hm

M-ai prins și pe mine în mrejele acestui poem care îți intră în creier asemenea unui „cui imaginar”. Sunt foarte bune în acest context momentele cu câinele și cu perforatul actelor. Un poem ca o gură de aer ozonat.

Toate cele bune!

Q

poemul ăsta... poemul ăsta îl ştiam, e f mişto.

asta cu perforatul actelor e tare, e derizoriu şi fake umflat cu pompa asumat, plus acel p.m. în vecinătatea "prima iubită
probabil
că are un lapsus cu privire la numele meu" :)

e fain, o zic iar.

8p