scrisoarea lu’ dumnăzău
Adăugat în 29 iunie 2010, la 11:14 | 1001 afișări / 687 vizitatori |
2 |
ştiu
că ţi-e greu încă
de la primele tale rânduri am simţit
asta ca pe o urmă de nor în creionul albastru ştiu
că nu mai ai mult iar
puţinul ţi l-ai desenat pe tricou cu degetele
mai ţii încă umbra mâinii mele pe perete în cameră
n-ai deschis fereastra spre lume de mult
câinii au ajuns la a şasea generaţie tu
nici măcar n-ai apucat-o pe prima ştiu
acolo-i vreme schimbătoare dar nimic
nu se schimbă nici chipul oglinzii nici
cearcănele aşteptarea absurdă pentru dincolo de dincoace
cuvântul nu se mai aude se vede doar
un vânt pe la colţuri cerşind şuierare ştiu
nicio poveste nu s-a terminat nu
trebuie să-mi spui cum mai ţii lumina aprinsă
în baie să nu se lovească fantomele închinându-se
cu faţa în faţa altarului-budă ştiu
acolo e un arhanghel nebun un recamier o noptieră
un frigider o sticlă de vin jumătate
de viaţă îndoită cu apă sfinţită uneori
plată alteori fadă câteodată scoasă
din fundul unui zeu printr-o ciutură veche ştiu
că nu
vei muri între flori ştiu
că ţi-e greu între aripi în
ger
când ne-am cunoscut eram tânăr, dimineaţa nu minţea, credeam că pot dar
din păcate, lucrurile s-au aşezat altfel, imprevizibil aş spune. am fost nevoit să plec, când tu probabil visai, lăsându-te cu sufletul şi burta la gură, cu chiria şi alte câteva facturi neplătite. îmi pare rău, dar
am auzit că, până la urmă, te-ai descurcat într-un fel, chiar dacă a fost nevoie să faci unele mici compromisuri, utile în opinia mea, să te culci cu unu’ sau cu altu’. bravo ţie că ai putut!
îmi pare rău că n-am apucat să te fac un ultim dans, indiferent că el s-ar fi numit tango, sârbă, vals, blues, nu conteză. ştiu că ţi-ar fi plăcut.
nici acum nu pot uita apetitul tău, haios din punctul meu de vedere, pentru dulcegării şi patetisme, minunata ta stare de leneveală precum şi gustul pentru umilire. îmi aduc aminte cu drag de nopţile noastre de bdsm. au fost clipe minunate şi unice.
în curând mă mut. mai sus. te rog, nu-mi mai scrie, nu mă mai căuta.
ai grijă de tine şi caută-ţi pe altcineva
şi/sau
Distribuie pe facebook
Comentarii
Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
Am încercat să înţeleg ceva,dar n-am prea reuşit.Voi mai trece,poate,poate...
Tu Lui, sau El ție?
Am impresia că Dumnezeul (ăsta, al) tău
e atît de pămîntesc încît nici macar
nu e Dumnezeu.
Denotă faptul că nu crezi
(sau te indoiești) în el, din
moment ce-l “umanizezi”.
O singură rugăminte aș avea la tine
nu urca pămîntul (păcatul) la cer
și nu coborî divinul pe pămînt
(între păcătoși).
"DE NU ÎNTRZĂREȘTI TU LUMINA
N-O LUA CELUI CARE CU TEAMĂ
SE APROPRIE DE EA!"
Fiecare cu locul său (pre-)stabilit!
I-ar fi stat mai bine în proză. Mi se pare că moda asta de a face versuri albe mereu e foarte potrivită pentru cei care nu au suficient talent ca să scrie rime!
interesanta ideea interferarii in destin-cumva-
si apreciez, in special, suflul emotional pe care versurile-aparent fara cautari facile- il transmite firesc cititorului.
Ca si Medeea, cred ca paragraful final este in plus, o nota explicativa deloc necesara, puternica si inspirat fiind ultimul vers: "ca ti-e greu intre aripi in / ger/
aprecieri,
Mara, 7p.
Un haos total, explicabil- în final- fiecare se va muta( când i-o veni scrisa!) sus.
bine articulat, bine închegat, original în unele momente.
un poem în oglindă, care deschide multe perspective.
p.s. vezi că am lăsat câteva propuneri pe forum la "propuneri din partea membriilor". poate te uiţi pe ele, te rog.
| "nicio poveste nu s-a terminat nu"
|
Mirela Lungu |
| 02 iulie 2010, 22:39 |
mie mi-a placut mai ales partea finala, mi s-a parut credibila, autentica, sincera, binevenit procesul de umanizare a divinitatii in ipostaza unei femei:)
un text bun, ar fi trecut sigur de atelier, chiar dk unii mai au indoieli totusi:D
da, cred ca progresezi continuu si ca ti-ai gasit o voce noua, profunda, umana, moderna:)
si strofa inain te de paragraful final e fff concentrata si dureros de frumoasa:
"acolo e un arhanghel nebun un recamier o noptieră
un frigider o sticlă de vin jumătate
de viaţă îndoită cu apă sfinţită uneori
plată alteori fadă câteodată scoasă
din fundul unui zeu printr-o ciutură veche ştiu
că nu
vei muri între flori ştiu
că ţi-e greu între aripi în
ger"
..........
*eury
cred că textul ăsta nu trecea de atelier dacă nu semnai matale
ai însă o sintagmă apocaliptică care merită timpul pierdut cu lecturarea unor refulări aruncate de un dumnăzău al poeteselor frustrate
nopţile noastre de bdsm
bănuiesc că bdsm e prescurtarea de la dumnăzăul budiştilor
nu e nevoie să apară comentariul meu pe site dar mi-ar plăcea să-l citească cornel
e bunicel textul.
eu cred ca merge mult mai bine fara acel praragraf de final.
el se inchei de la sine la 'că ţi-e greu între aripi în
ger'
aici n-ai simtit finalul.
ai cateva versuri frumoase, e un text care depaseste nonsalanta si sarcasmul tau, incepe sa semenea a ceva mai complex.
poate ar trebui sa-l citesti la rece, pt ca ar mai fi de pieptanat pe ici pe colo.
In ciuda tristetii ce reiese din text, lirismul este inaltator. Cornel nu numai ca face un pas major spre adevarata poezie, dar o si scrie cu sinceritate si durere.
Scrisori lui Dumnezeu au mai fost trimise si de altii. Altii au facut si conversatii cu Dumnezeu. Chiar daca subiectul este uzitat, el vine ca o rugaciune, iar de rugaciuni Dzeu nu se plictiseste niciodata. Cum nici cititorul nu se plictiseste de texte scrise din suflet.
| sa fie acesta raspunsul unui candva poem final pe-o frunza de-artar??
|
Mihalca Irina |
| 29 iunie 2010, 17:37 |
o scrisoare in care mi-ai adus inca odata lacrima in ochi si suflet...chiar daca stii ca mi-e greu, chiar daca vrei sa nu te mai caut...e dureros sa pleci inaintea mea "mai sus"...
intreaga gama de note muzicale si nu numai, domnului profesor!
A.M.
,,n-ai deschis fereastra spre lume de mult,,
,,dar nimic
nu se schimbă nici chipul oglinzii nici
cearcănele ,,
,,o sticlă de vin jumătate
de viaţă îndoită cu apă sfinţită uneori
plată ,,
4p.
"aşteptarea absurdă pentru dincolo de dincoace" - pentru mine aceasta asteptare absurda este esenta textului... Uneori pare greoi, dar e scrisoarea Lui, ce d-zeu, se trece peste :). In mare este un cest interesant care m-a surprins prin calmul sau, prin linistea asta ce miroase a resemnare, a renuntare.
cu prietenie,
alex
| dialogul cu Dumnezeu
|
Boris Mehr |
| 29 iunie 2010, 13:43 |
este un dialog absolut modern, Dumnezeu pare a fi mai slab decât un om obişnuit, dar este o aparenţă, simt o suferinţă interioară care răzbate şi înobilează textul,
-încă (de la) sau (din primele tale rânduri)?nu-mi dau seama ce sună rău;
- incidenta,,...din punctul meu de vedere...''nu aduce nicio îmbunătăţire frazei, care alunecă natural şi frumos fără ea. E doar o părere.
O scrisoare de adio care perturbă starea de normalitate, o resemnare faţă de neputinţa de a schimba în bine, viaţa celei care,, nu va muri între flori'' celei căreia îi e ,,greu între aripi în ger'' regretul că nu i-a putut oferi atât cât ar fi meritat.
O confesiune,ca o spovedanie făcută în faţa iubitei,o împăcare cu sine înainte de plecarea ,, dincolo de dincoace''.
Superbă poezie, cu un mesaj pe măsură şi imagini artistice rafinate,în care se simte mâna unui scriitor de excepţie, talentat tipicar, atent la detalii, balzacian aş spune.
Mi-au plăcut în mod special versurile:,,mai ţii încă umbra mâinii mele pe perete în cameră.../cearcănele aşteptarea absurdă pentru dincolo de dincoace/cuvântul nu se mai aude se vede doar/un vânt pe la colţuri cerşind şuierare ştiu...o sticlă de vin jumătate/de viaţă îndoită cu apă sfinţită...''
Mi-a făcut plăcere să parcurg acest poem.
Păcat că nu pot oferi mai multe puncte.
o zi bună!
cu admiraţie
C&M
Umilinţă/smerenie/resemnare în faţa laturii întunecate şi mizere a vieţii. Şi o revoltă surdă, dincolo de dinţii strânsi - pentru că ştim ce e frumosul, sublimul,dar ne e teamă să ne apucăm cu amândouă mâinile de el şi să-l aducem în viaţa noastră - prea mult efort, prea mare bătaie de cap, prea am fi altfel decât ceilalţi, prea expuşi ridicolului. Autentic, viu, tensiune lirică bine susţinută la nivelul stării, al limbajului şi al formulelor literare, final de excepţie. Un text foarte bun, felicitări!
