Detalii

Tip: Poezie
Topică: Fără topică
Afișări: 366
Vizitatori: 351
Puncte: 68
Stele: 1
Data publicației: 13 august 2009

 

Autentificare

ID:
Parolă:
 

Fă-ţi un cont!
Mi-am uitat parola!

sexul creierului

- Leonard Ancuta

Adăugat în 13 august 2009, la 22:55 | 366 afișări / 351 vizitatori
1
 

prima revelaţie perfectă a fost cînd mi-am dat seama că natura
face lucruri perfecte
norii sunt perfecţi, aşezaţi perfect
ninsoarea e perfectă
căldura e perfectă
stelele perfecte
chiar şi numărul lor e desăvîrşit
perfect este şi nimicul, şi timpul, la fel şi curgerea lui
oamenii îmbătrînesc perfect, mor perfect iar amintirile despre ei rămîn sublime o perioadă
apoi dispar perfect aşa cum au dispărut dinozaurii
extraordinare sunt şi trăirile
şi modul tău de a-ți bea cafeaua dimineața
Sara şi felul ei de a mă privi
ei da, sexul creierului meu este de o perfecţiune egală cu nebunia

în timp ce aceste gînduri uluitor de egale şi aşezate superb în respiraţia creierului meu
cu sex splendid
tocmai treceam cu paşi perfecţi fără egal ocolind bălţi perfecte
aerul atît de supranatural din ochiul cerului mă poftea ca un majordom ireproşabil să-i străpung plămînii
iar o lumină sfîntă se juca în privirea mea în timp ce adulmeca un cerşetor
la fel de superb ca toate treptele din pasajul universităţii, plus impresia de o singularitate incontestabilă
că scara se continuă în aer numai pentru el, pentru ultima cină minunată
în momentul acelea
în curgerea fantastică a sîngelui am simţit cum s-a produs un nod perfect
pe care bicuspidele perfect ascuţile l-au tăiat în două jumătăţi perfecte
acest lucru se petrecea în intervalul desăvîrşit dintre două respiraţii perfect egale
în clipa cînd întinsesem mîna o lungime perfectă
pentru a dărui cîteva monede rotunde, excepţionale

am rămas blocat extraordinar, pentru două secunde
imediat după ce perfectul cerşetor mi-a mulţumit absolut şi credibil
apoi am păţit cîţiva paşi savurînd cele două jumătăţi perfecte de nod ideal
şi am intrat în privirea formidabilă a unui transsexual fără niciun defect
din privirea lui curgea spre mine un perfect ceva pe care nu-l înţelegeam
iar ochii mei priveau către sînii lui magistrali ce se ridicau şi coborau uşor şi cald
în zăpada perfectă din creierul meu cu sexul absolut
aveam impresia că mişcarea asta a sînilor mă duce cu gîndul la o piatră perfectă
iar impresia ideală a pietrei îmi crea o senzaţie de rostogolire fără cusur
pe o pantă perfectă, interminabilă, apoi o translaţie inversă, la fel de perfectă
la fel de interminabilă

aceasta a fost împrejurarea ireproşabilă, în care o multitudine de factori pe care îi înţelegeam perfect
se intersectau cu o altă mulţime de factori pe care nu-i înţelegeam tot perfect
şi din reuniunea aceasta am văzut cît de perfectă e tristeţea
am rămas suspendat cu sfinţenie între două etape ale vieţii
şi creierul meu unic, cu sexul într-o erecţie desăvîrşită, pioasă
şi-a dorit păcatul unei ţigări
m-am executat aprinzînd cu o mişcare nemaivăzută şi am suflat fumul înainte
am început să merg prin el ca printr-o pădure perfectă scornită fără greşeală de o imaginaţie infinită
singura care nu poate fi mărginită de nicio altă imaginaţie
singură şi nepăsătoare la fel ca un dumnezeu
la vreo zece metri în spatele transsexualului am realizat că şi perfecţiunea perfectă
suportă o indoială de aceeaşi intensitate
şi m-am întristat de perfecţiunea unică a zilei de mîine, gîndindu-mă că nu va fi niciodată
la fel ca astăzi

am zîmbit aşa, de parcă aş fi avut în gură zaţ de cafea neîndulcită
rămas pe fundul unei ceşti dintr-o dimineaţă
ce n-a ajuns încă prezent
apoi la fîntîna fără seamăn porumbeii şi-au luat perfect zborul
iar totul a revenit la normal
perfect

Distribuie pe facebook

Comentarii

Pentru a comenta un text trebuie sa deţii un cont de utilizator activat şi să te autentifici!
dragelor Leonard Ancuta
28 sepembrie 2009, 12:15
ma minunez cat de apreciata e aceasta scriere a mea, nu cred ca e cea mai buna productie din panoplie, e drept nici o parere proasta nu am despre ea, insa eu simt altele mai in forta. altfel nu pot decat sa ma bucur si sa va mai astept.
Leonard Nicoleta Străinu
28 sepembrie 2009, 08:41
multă forţă perfect poetică
e un text de citit pe îndelete. nu te poţi grăbi citind astfel de poeme. sunt prea încărcate.
e o plăcere să citeşti texte în care autorul se joacă parcă la nesfârşit cu posibilităţile.
ai băgat Marinela Vlaicu
27 sepembrie 2009, 22:22
asta ai făcut: ai băgat "perfectul" în toate. şi-ai adunat atâta perfect încăt ţi-a ieşit din creier ca un sex.
ce să mai zic: că n-am apucat să citesc "Controlul" şi că "am zîmbit aşa, de parcă aş fi avut în gură zaţ de cafea neîndulcită"
sunt cu ochii pe tine.
reply Leonard Ancuta
24 sepembrie 2009, 12:26
Irina, marturisirea ta imi face placere. te astept si sub alte creatii.

Eva, multumesc de apreciere. nu stiu ce sa zic, dar cu siguranta orice tecst pus pe hartie se citeste mai usor si pare mai placut. astept in continuare parerile tale.
Leo Eva Hănescu
23 sepembrie 2009, 22:22
Cam obositor, asta ptr că l-am citit pe net. Pe hârtie cred că "arată" altfel.
e un text de citit în tihnă. stilul tău apare scris dintr-o suflare, fără prelucrări.
mi-a plăcut. promit să mai citesc şi alte texte. eşti un autor foarte bun.
Leonard Irina Cătălin
23 sepembrie 2009, 16:34
De mult vroiam să-ţi las un semn la acest text. Mă gândisem şi la un cometariu "mai" elaborat, dar am abandonat ideea. Ce pot să-ţi spun este că textul acesta l-am simţit, l-am citit de multe ori şi de fiecare dată mi-a plăcut mai mult. E un poem pe care îl poţi citi de multe ori şi-ţi mai lasă loc pentru încă o citire; sunt rare astfel de poeme.
8 puncte.
reply Leonard Ancuta
15 sepembrie 2009, 16:11
va multumesc pentru atentia acordata acestui poem, si mie imi place. va invit sa le cititi si pe celelalte, cred ca mai aveti de descoperit tescte bune in pagina mea.
Leonard Cristian Constantinescu
15 sepembrie 2009, 08:31
De mult mi-am propus să las un semn acestui poem. Mi-a plăcut din prima, are acel ceva "pus cu mâna" doar de autorii talentaţi. Citindu-l intri în poveste, descoperi pe parcurs o voce a textului care te conduce, te urcă, te coboară, te ţine de mână într-un carusel imprevizibil.
Vin să recunosc acest poem ca fiind unul dintre cele mai bune.
Domnule Ancuţa Marian Lazăr
10 sepembrie 2009, 20:28
Am vrut să las comm la "no land for the man of two worlds", dar am intrat în pagina dvs şi am dat de acest text care sincer mi se pare mult mai bun şi foarte bine aşezat, chiar dacă e ceva mai lung şi mai lat decât se obişnuieşte pe acest site, adică se citeşte mai greu, am parcurs cu uşurinţă şi cu plăcere această "poezie cu mult perfect", vorba colegului Dragomir.
Şi titlu e pe măsură, la fel de reuşit.
merci Leonard Ancuta
18 august 2009, 18:48
pentru aprecieri, sunt incantat ca macar am si eu cativa comentatori!
deşi... Cornel Ghica
16 august 2009, 18:50
... sunt obişnuit cu stilul tău şi cu temele abordate de tine, nu pot să nu remarc acest text cu "mult perfect" (vorba colegului Adrian Dragomir).
un poem care nu cred că mai are nevoie de comentarii, decât de o evidenţiere şi de o citire-recitire în momentele noastre de perfectă căutare.
felicitări.
Domnule Leonard Adrian Dragomir
14 august 2009, 09:12
Asta mi se pare o poezie cu mult perfect. Să fie oare acesta sexul creierului?
Am citit ce se postează pe acest site şi această poezie mi se pare una din cele mai bune. Are ritm, e scrisă bine, fiecare imagine are semnificaţia ei bine aşezată.
Perfect.

69