the best personal hell ever- Nora Potocki Adăugat în 16 iulie 2009, la 19:08 | 438 afișări / 422 vizitatori |
2 |
Fiecare avea în faţă o farfurie cu cel puţin 3 mici
Când, deodată, cineva a-ntrebat:
„cum arată iadul vostru?”
atunci norii au început a se scurge pe cer
de parcă ar fi fost fugăriţi de limbile noastre pleoscăind
sub oblăduirea glandelor salivare
ochii se ghemuiseră sub frunte înfulecând în tăcere
toţi au răspuns rând pe rând
dar dintre toţi, eu am fost cea mai tare
camioanele şuierau, şuierau, cuvintele mele strângeau florile din glastre
în braţe
ca într-un uriaş, colorat, fantastic spot publicitar
„the best personal hell ever”
scăpărau în noapte fantasmele burţilor pline
stelele clip-clip în buzele paharelor de-acum goale
când aşa am glăsuit:
„în iadul meu ar veni toţi foştii proprietarii ai hainelor mele second-hand”
nemţi, austrieci, francezi sau alte popoare
şi, în mijlocul străzii şi-ar cere hainele-napoi!
În iadul meu aş sta, iacătă, numai în chiloţi şi şosete
Făcând plajă pe un gheţar în care
Îngheţat, un urs alb ar muşca la infinit din burtica somnoroasă a unei foci fără spinare.
În iadul meu mingile de tenis ar veni mereu pe rever
Iar la ping pong aş juca la infinit cu un fan Iron Maiden.
În iad memoria ar fi la fel de vie ca prezentul şi ca lipsa memoriei
Încât ai trăi tot timpul într-un roman sud-american
Şi ar trebui să-ţi întocmeşti hărţi petru lectură.
În iad ar fi o singură bibliotecă
Pentru toată lumea
Ticsită cu volumele poeţilor douămiişti.
În iad toate lucrurile s-ar întâmpla în ordinea lor firească
Astfel încât acum am fi pe autostradă, târând după noi un porc mort.”
Exact atunci au izbucnit aplauzele, mai multe şi mai suculente decât clap-clap-urile de la oscaruri
Şi au început a curge lacrimile şi hohotele de râs
Mi-era milă de jerry springer.
(Aşa am visat într-o noapte
După ce la o masă cu 10 indivizi
Am fost singura incapabilă să-şi descrie
Iadul.)
Distribuie pe facebook
