țigara de după

ma bucur de aprecierea ta. si recitind comentariul, cred ca acel pur si simplu imi place e oricum justificat de remarcele facute.

de ce? pentru ca imi place pur si simplu, pentru ca se simte dincolo de acele imagini uneori dure, cautate a fi cat mai dure, acea liniste, acea relaxare, acel amestec de iubire si speranta duse pana apogeu, la o margine ideala, imaginata. ca se poate usor scapa dincolo de balustrada atunci cand dragostea da pe dinafara, asta e evident. dar nu aici. aici poezia are "stresini in loc de pleoape", aici cititorul nu clipeste citind, pentru ca asteapta impreuna cu eul acea "nevatamata stare de bine" tasnita din fumul acela expirat mereu impreuna. Ideea cuplului, a amestecului de trupuri, a iubirii asezate undeva dincolo de orice lume, a sarutului care lasa in urma un cozonac de oameni crescuti (ori nu), a renuntarii la viata-ghimpe pentru acel "adulter/excelent camuflat" nu pot decat sa atraga. cel putin pe mine ma atrag. pentru ca gesesc mereu o sondare a unor stari tot mai in adancul lucrurilor, lumilor :). Iar metafora asta pentru sani este superba:
"sînii tăi sînt niște valțuri înalte
în care se macină cerul". Nu glumesc.

alex

nu-mi place să mă citez, dar iată un link lămuritor:
http://www.roliteratura.ro/text/Text-despre-Leo.html
şi mă-ntreb, inutil de altfel ca toată povestea commurilor de mai jos dacă leo l-a citit?!

Îl cunosc pe Leo(prin scrierile sale) de ceva vreme.I-am comentat prozele şi poeziile care m-au impresionat(aidoma ţie, sunt "impresionist" fără veleităţi criticarde)prin forţa imaginilor şi discursul original(atunci cînd nu mima o poetică prea evidentă)
Nu cred că am vreo polemică de idei cu el, în general părerile mele(pe care observ, cu stupoare, că le consideră acum nesincere)tindeau spre aprecieri pozitive, iar gîlceava aceasta pe marginea unui text pe care mi-am permis să-l consider neinspirat şi sub valoarea cu care ne-a obişnuit se izbeşte de zidul orgoliului său auctorial...nimic mai mult, poate oleacă de obtuzitate la critică şi niţică detaşare de oglinda universului său!

şi Roman Ingarden, sorry!

Bineînţeles, Leo, că excelezi prin multe dintre poemele tale şi-aici. Nu era nevoie să mai adaug asta.

Interesant dialog. Departe gândul de mine să-l transform în trilogie sau trilogoree. Deja văd că puteţi să vă daţi mâna pentru un oficiu critic neparcimonios, mai ales că tu, Leo, nu prea excelezi aici, pe RoLiteratura decât în foarte rara şi justa comentare a altor talentaţi scriitori. Pe când pe Agonia ai contribuţii decisive, dând steluţe. Dacă ai fi făcut-o şi aici, cui îţi place, nu şi cui nu-ţi place (bineînţeles), poate că şi Gheorghe Recheşan ar fi avut mai multe să-ţi reproşeze. Oficiul critic, interpretativ, dacă e susţinut undeva cu seriozitate (după cum dovedeşti în 2010 pe Agonia, cât am văzut eu) poate naşte la un moment dat nenumărate controverse, polemici, dueluri. Cine trece peste ele, fără să se supere nemotivat, are multă tărie de caracter. Poate că eu sunt cel mai impresionist critic ce a existat cândva pe faţa pământului. Dar nici nu vreau să fiu critic. Eu sunt eseist în descendanţa lui Ion Caraion care îşi făcuse numai duşmani printre critici. Eu am oroare de criticii pe cale de dispariţie (gen Niki, Negryztsch, Pata...pe...ei...viciu ş.a.m.d.), care n-au scris o adevărată carte, de literatură ca lumea, niciodată! Dar GR nu e unul de teapa lor... Trebuie să recunoşti. La o adică, impresionismul meu netemperat - cum mă acuză unii, nemulţumiţi câteodată, văzându-mă destul de slab - ţine de viziunea franceză şi germană a teoriei receptării (Jaus, Ingerden, Bartes). O fi vorba de o continuare, în actul receptării, a ideilor celui care îmi comunică ceva. Nu vreau să bat câmpii, ci poate sporesc excesiv sensurile. Fac niţel eseu personal pe marginea tecselor ticsite poate de cu totul altceva, n-am cum să ştiu. Şi despre Tacitus se spune că-i plăcea să stea la mesele de lemn ale cârciumii şi depăşea rândurile Historiilor lăsând cuvinte - finişurile ideilor - chiar pe lemn, ca să fie de-abia ghicite de urmaşi. Eu n-am nici măcar aceste pretenţii. Abscuns am fost, obscur voi fi în literele apuse.

"cu sensibilitatea lirică nu prea mă omor
idei am însă cît să te îngrop sub o plajă de mărgăritare
lasă-ţi consecvenţa să respire porneşte un ventilator
ia-ţi o bere rece şi-ntoarce foaia virgină"

leo, evidenţele n-au ce căuta la constructorii castelelor de nisip;
dacă ai impresia că eu nu cred în ceea ce scriu, nu ai o problemă doar cu orgoliul auctorial ci şi cu percepţia asupra celorlalţi!

ai o problema cu comentariul meu pe un tecst de-al tau. deci e cat se poate de evident ca nu pot avea incredere in tine, in ce spui pe tecstele mele. iar la o adica, eu o fac serios, si cred fiecare cuvant.

e penibil! Nu vroiam să vin cu astfel de argumente; ai citit primul meu comentariu am semnalat exact CE şi DE CE nu-mi place...cred că a fost f clar." Îţi aminteşti cumva ce etichetă plină de suficienţă auctorială,fără niciun argument clar şi explicit ai lipit pe ultimul meu text? Îmi pare rău dar conversaţia devine absurdă cînd apelezi la argumente ca mîndria auctorială şi orgoliul vizionar...end of the game!

Geo, dupa cum vezi nu toata lumea e de acord cu tine. altii vad altfel tecstul. or in situatia asta nu ma pot imparti, ci doar cred ca undeva s-a strecurat o greseala. si cred ca nu-mi apartine mie pentru ca am mandria mea de autor. nu intentionezs sa minimalizez efortul tau dar nici nu pot accepta o pozitie care vine sa darame o munca. chiar daca spui ca-i doar o simpla parere.
so, imi e mai usor sa vad cum Dragos accepta poemul asa cum e, pentru ca e simplu. asa cum spuneau mai multi critici, in frunte cu soviany, cand vorbesti despre un poem nu trebuie sa pleci decat de la o simpla idee, si anume iti place sau nu. daca iti place, restul obiectiilor devin personale, fiindca e clar ca nu poti avea aceiasi viziune cu autorul, si daca iti place ele sunt minimale. daca nu, tot asa, dar macar poti spune de ce nu-ti place.

reacţia ta mă dezamăgeşte, e doar o opinie, iar dacă crezi că mă ştrofoc ca să nărui ceva ce după amatorismu-mi critic e otova ridicat(aveam intenţia să trec cu aprecieri şi pe castelele tale de nisip reuşite, dar renunţ)te înşeli...cel puţin nu lipesc etichete, nu-ţi categorisesc strădaniile litenautice cu sintagme scrîşnite.
Aşa cum spuneam, inutil demersul meu dacă atît poţi decela!

io cred ca sirguinta, zelul cu care incerci sa-ti faci datoria de critic e prea mare. adica efectiv depasesti stadiul poesziei si incerci sa darami orice constructie. poezia isi permite orice, sa alature, sa inventeze, sa creeze esecuri logice, nonsensuri. pur si ssimplu e libera de regulile stricte ale oamenilor si aci te depaseste. zelul tau vrea sa critice, vrea sa arate ca nu-i solid. asa, nici-un castel de nisip nu-i solid, dar el e poezie si-i frumos. asa ca pot sa-ti zic ca efortul tau mi se pare fara rost, dar ma bucur ca esti atent.

Cel care observă, acela şi gustă poemul. No, că-i fain. Şi observaţiile lui Gheorghe Recheşan au un rost.
Mi-a plăcut această degustare erotică a tot ce vine pe masă, din inimă. Mi-a plăcut mesajul şi originalitatea poemului. Fisurile i se pot acoperi imediat. Îmi plac în special comparaţiile, metaforele din mecanică. O invenţie lexicală deosebită: "eşti o roată zimţată/ angrenată", "sânii tăi sunt nişte valţuri înalte", "maşina de amestecat corpuri" (ar fi fost ridicol "de tocat", ai intuit exact), "vom topi în ei glucoza înstrăinării", "trupul meu suferă de alunecări de teren", "ochii/ vor atârna asemenea nasturilor îmbătrâniţi prematur", "m-aş învechi pe tine/ ca o haină". Demn continuator al esteticii urâtului, asezonată însă cu formulări de-o tandreţe şi-o autocritică neponderate, acest poem face multă cinste creaţiei tale, indiscutabil te reprezintă.

nu ştiu ce vroiai să sugerezi cu "peptidele unui colţ de pîine" dar eşti în eroare:pîinea conţine doar carbohidraţi, adică amidon, glucoză, fermenţi(drojdia)şi apă; acu' dacă poetic vorbind tu, Leo, papi pîine cu peptide asta e o licenţă alimentară notabilă.
textul ca idee poetică e lejer, ceea ce nu e rău după încrîncenări în sex şi stări extreme ce-ţi bîntuie scrierea.Sunt însă cîteva construcţii greoaie, puse în pripă:
-gramatical e aiurea "cum un ghimpe din talpă"!corect ar "fi ca pe un"...
-"maşină de amestecat corpuri!" stîngaci, domle, aveai atîtea variante: malaxor, extruder, centrifugă:))
-tot la capitolul mecanica poetică: în valţuri nu s-ar putea măcina nimic, eventual "între" valţuri, deşi mă îngrijorează aspectul sînilor acelora cilindrici calandraţi.
-"iubitele au streşini în loc de pleoape
să-mi dreneze chipul
direct în inimă "
drenarea, mon ami, e în hidrotehnică o operaţiune realizată prin tuburi şi canale,în chirurgie scurgerea puroiului pprin canule sau meşe din bumbac, aşa că streaşina e bună pt apa de ploaie şi imaginea mi se pare ratată.
-"din mine va ieşi nevătămată o stare de bine
ca senzația unui adulter excelent camuflat "
asta cu adulterul nu ştiu cum e, dar dacă e stare de bine mi se pare redundant să spui că e nevătămată.
Nu vreau să fiu maliţios, dar cred că Alex Ştefănescu ar pufni în rîs lecturîndu-ţi ţigara de după!
Hmmm, recitind ce-am scris, am deodată o vătămată stare de inutilitate...n'est pas leo?