time warp
Adăugat în 28 martie 2010, la 22:05 | 168 afișări / 150 vizitatori |
|
între noi doi, dar înfipt mai degrabă în mine
acest copil caraghios umplându-mi coloana, bulbucându-se prin ochi la stele
spaima cartierului
„muşcă, dacă-l înjur, muşcă?”
„ba deloc, e pe consum redus”
fiindcă nu creşte, nici nu dispare, e rezistent la chimioterapii şi alte raze
cuibărit înăuntru pe-o saltea de zaţ, copilul trăieşte între secure şi gât, indiferent de vreme.
„cine-l îngrijeşte, cine îl face mare?”
„o, dar e ca şi făcut”
dinspre tine sunetul acestei lovituri pe care numai el o ghiceşte, eu o aud
cum se preface că izbeşte-n carne din raţiuni de montaj
cum o lasă întreagă şi taie aerul în time warp.
Distribuie pe facebook
nu e necesar.
”spaima cartierului”-nu-mi place.
şi poate ar trebui început cu ”înfipt mai degrabă”... păstrând, mă rog, ideea între noi doi, dar mai încolo sau altfel.
în rest e interesant.
”copilul trăieşte între secure şi gât”- sună bine, dar parcă seamănă a ceva sau cineva. un text, desigur.
5pct.
| Un poem despre spaima cartierului
|
Dragoş Vişan |
| 29 martie 2010, 08:54 |
Copilul nenăscut, copilul zaţului.
Aproape o parabolă.
Am văzut recent un clip despre ceea ce trăieşte de la concepere un prunc în pântecele mamei. El ar vedea sau ar experimenta a priori, ca să uite la naştere, toate evenimentele umanităţii (de unde şi inconştientul colectiv, nedobândit, al lui Carl Gustav Jung). Poemul tău este plin de suspans. Copilul este entitatea dintre doi parteneri, chiar dacă nu vor ei. Copilul poate fi pomul vieţii lor. De aceea spui că-ţi umple coloana (vertebră cu vertebră, conductă după conductă).
Secure-gât, ameninţarea unor anticoncepţionale, unui avort provocat cu intenţia pruncuciderii!
Dar poemul relatează despre stadiul increat al rodului iubirii, ce stau eu să vând braşoave...
