timpul şi-a făcut loc în mine(pentru o clipă) - Ardeleanu Ottilia Adăugat în 23 februarie 2010, la 22:47 | 231 afișări / 155 vizitatori |
Marea a fost rece cu mine azi. M-a primit cu o mătură de ciori gălăgioase. Şi cioburi de ape.
Eşarfe ţesute de curcubeu, toboganele se încolăceau în jurul soarelui care zâmbea, stingher, dintr-un colţ de albastru-cenuşiu îmbrăcat într-o pelerină de ceaţă. Doi bătrânei ţineau din priviri zborul unui pescăruş care făcea rotocoale ce dispăreau după o tufă de nori morocănoşi. Un tânăr îşi plimba gândurile pe nisipul ascuns de urme de scoici şi alge degerate. Un miros de îndepărtare şi amintirea oamenilor mării venea odată cu briza. Am rămas, un timp, cu ochii înţepeniţi în colonia de stabilopozi asemenea unui şir de cămile ce se odihneau, după un lung drum fierbinte, în aburii propriei sudori. Valurile musteau la picioarele mele ca o pajişte după o ploaie abundentă.
M-am îndreptat spre un fel de chinez care-şi ţinea pălăria de paie un pic pe spate. M-am rezemat de umărul acestuia şi am lăsat soarele să-mi facă masaj pe ceafă şi pe spate. Din faţă, aerosolii îmi umflau nările. Pletele-mi fluturau zmeie buimace.
Singurătate străbătută, arar, de o fâşâială repetată şi liniştitoare. Pentru o clipă, timpul se mutase la mine în suflet. Parcă devenise mut şi surd şi orb... De fapt, fără să-l simt, el continua să răstoarne brazdele trecerii. 90 80 90, clepsidra număra firele de nisip pe care le sufla vântul ca printr-un fluier. Se auzea, prelung, sirena unui vapor care pătrundea prin uşa secretă a orizontului. Seara se lăsa domol, ca un cearşaf de mătase aruncat la întâmplare. Furişat pe sub chipul meu, el m-a luat de mijloc şi m-a tras aproape de trupul lui alungit cât umbra unui copac şi m-a ţinut aşa, până ce timpul s-a desprins din mine iar eu m-am trezit în cel mai maritim sărut.
(23 feb. 2010 )
Distribuie pe facebook
