tu ai înnebunit?

tu imi spui ce vezi, nu ce simti sau macar intelegi. stii... eu atat am vazut sorine... :)) pacat. priveste mai relaxat.

plus că aş fi tăcut aşa e mai elegant nu-ţi câştigi duşmani, dar ai să vezi că pe toate textele din top mi-am dat cu părerea.

sorin, asta mi-a spus textul tău, adică nimic, o ceaţă de cuvinte, care se vrea profundă. ţi-aş spune şi eu hai că poţi mai mult, dar eu nu mă uit la ce ar fi dacă, ci la ce nu e.

revin asupra textului datorita unei mici defectiuni tehnice care a facut sa dispara punctajul meu anterior. imi cer scuze fata de administratorii acestui site dar am avut senzatia ca de vina sunt editorii. m-am lamurit ca nu este asa drept urmare o sa revin strict asupra textului pengtru punctarea lui corespunzatoare.

in aparenta la o prima citire ai senzatia unui poem scris in transa care incearca sa reproduca o stare de tip delirium. insa revenind mai atent asupra lecturii decoperim acele imagini puternice care te fac sa-ti reinventezi conceptul de scriitura:

"buzunarele ascund chipuri.............
iar înfipte în feţele lor...........
atîrnă reviste........ reclame".........

sau intr-o interpretare personala:

buzunarele
ascund
chipuri /
iar infipte
in fetele lor /
atarna /
reviste /
reclame...

dupa aceast registru imagistic sublimat apare un alt fragment care printr-o juxtapunere interesanta reuseste sa fragmenteze textul exact la momentul oportun:

"ascund / ultimele bucurii / găurite /
iar înfipte / în vieţile lor /
spaimele / butonează / telecomenzi"

doar daca am adauga si acest ritm foarte intens la nivel melodic si fara nici o indoiala am realiza ca acest poem are suficienta forta incat sa poata fi considerat mai mult decat meritoriu. din aceste motive am acordat steaua dar si din perspectiva unor lecturi anterioare care-mi confirma previziunile facute cu ceva timp in urma. sorin despot confirma. si astep cu nerabdare debutul in volum. sunt convins ca o sa devina una dintre cartile de poezie bune aparute in ultima vreme.

un text care are toate atuurile unui poem bun: versuri, metafore, etc.
consider o rautate din partea doamnei dana sa-i stearga steaua lui gelu vlasin. asa ceva nu se face, mai ales pentru ca si dumenaei si gelu sunt editori.

perseverenta la un om... daniel, la tine nu pot sa spun ca e acelasi lucru. adrian, caminul a zburat de doi ani. nici nu prinde volumul. adrian, truisme aruncate in ceata? :)) poti mai mult.

sd

nici mie nu-mi place. si poemul asta, si cel cu Ianus, de ex, imi dau impresia ca Sorin e, cateodata, cu cativa ani in urma...

ce e aia:
""dincolo de clipa aceasta
amintirile zilelor bune"", e clar ca ""dincolo de clipa aceasta"" e de umplutura, ca sa existe fel de inceput de poem pt. ce urmeaza, dar, nu stiu, nici macar sub aceasta circumstanta nu merge.
""nici vorbă de iarba aprinsă..."" pare atat de fortat in context, in vreme ce
""dincolo de clipa aceasta
rezistă cine poate să îndure"" (chiar daca include un vers care in primul context nu mergea deloc - cum am spus) e un frumos final de poem puternic + care te lasa un pic macar pe ganduri. ma refer la un alt poem, nu la acesta. un posibil alt poem cu acel final, intrucat ce avem mai sus, ba se poticneste, ba revine surprinzator, dar cumva intr-o alta regie (sau doar cu imagini care nu merg bine impreuna), nu vad o anumita coerenta convingatoare.

m-a surprins (placut) ""atat"", mai ales cel final. dar multa ceata...

pe mine nu m-a prins (din nou). dă o uşoară intenţie de aforism şi cu toate astea îmi provoacă senzaţia de truisme aruncate în ceaţă. atât. p.s. de la sorin rămân deocamdată cu poemul cu căminul. până atunci aştept.

cred ca ar mai trebui putin aerisit. ca forma cel putin. poate e doar o problema de gust pana la urma, asa ca n-o sa iau in seama. :)

dincolo de clipa aceasta / rezistă cine poate să îndure

that's life. foarte bine evidentiata societatea de astazi, fara ascunzisuri.

vă mulţumesc frumos pentru timp, în primul rînd. sper să nu vă mai supăraţi aşa... iubiţi-vă! :P

sd

Cred că un vers de felul "spaimele butonează telecomenzi" - ce trimite la un limbaj de piaţă, de talcioc - anulează ceea ce era realizat(estetic) cât de cât, în text. Ar mai fi (s)forţările: "dimineţile fantomatice" şi "bucurii găurite" - dar mă abţin, ştiind că autorul(care are explicaţii pentru orice) mă va contrazice.
Oricum, întregul text, dar mai ales titlul, m-au dus cu gândul la "Ce mi-ai pus, fă, nebuno, în cafea?..." - o carte a scriitorului Nicolae-Paul Mihail, cel care mai semnează şi Nicomah. Sănătate!

Ioan J
+ 1 p.

inainte de toate, ii voi cere scuze lui sorin pentru re-revenirea mea aici ( sorry, sorin, stiu ca te bucuri sa ma vezi, dar nici chiar asa, uf...).
acum, claudiu, ceea ce cred eu e ca, in cazul tau si al celorlalti critici en titre, justificarea unei stele nu este obedienta penibila si fortata fata de un paragraf onest al regulamentului si nici , din partea noastra, a editorilor, un si mai penibil stahanovist exces de zel, ci o problema de probitate profesionala. tu functionezi ca model, claudiu, userii iti citesc cronicile si commurile, asteapta aceeasi performanta ca cea din articolele publicate si deprind prin mimetism, daca nu prin internalizarea patternului, o formula acceptata de comm justificativ. daca tu servesti aceeasi evaluare pe care ai face-o si unui fundulet zglobiu, care se fataie sambata seara pe b-dul carol, ei, userii neprofesionisti, ce sa inteleaga din asta?
risti sa-i proiectezi intr-o confuzie axiologica, deontologica si taxonomica profunda, risti sa isterizezi situl deja isterizat de canicula si pentru ce, hm?
daca as fi sorin, ti-as fi raspuns ;"eu sunt fain, ma, hai, baga mare, nu fa pe jmekerul":)

pentru ca stau cu fata intoarsa spre ideea de frumos, draga claudiu:). asa ca fii tu astazi idee platoniciana ( tre sa ma uit pe grafic sa vad cine era de jurna azi, uf) si iradiaza lucrurile pe limba noastra, adica, fii si un claudiu fenomenal. hai ca poti, stiu eu precis:)

Noemi, de ce sunt frumoase lucrurile frumoase?

fara sa innebunesc brusc , va rog gratios sa produceti un comentariu oricat de modest analitic, prin care sa justificati steluta lui sorin (buna dimineata, sorin:).
altfel, iau steluta si-i umplu buzunarele cu mere verzi.

da, e fain

adrian, de multe din bucuriile astea cîrpite ne mai este şi teamă uneori. ce fiinţe bleguţe, nu? mulţam pentru cuvintele frumoase.

sebastian, mai treci. te invit să cauţi frumuseţea şi într-o tăeitură împiedicată a versului. face parte din bucuriile mele cîrpite... :)

marius, fiecare cu buzunarele lui. ale mele par să defuleze deja. :D

mulţumesc frumos.

sd

pentru ca nu pot acorda decat 2 puncte maxim şi pentru că am rezonat la acest poem.

te-am mai citit şi pe alte site-uri şi îmi place cum aglomerezi cuvintele într-o poezie.

mică sugestie totuşi
"nici vorbă de iarba aprinsă din care
ţîşneam într-o vară buzunarele " aici buzunarele ar fi mai bine poziţionat în alt vers.

...mi-a placut asocierea asta a amintirilor cu obiectele pe care le pastrezi in buzunare...ca o materializare a lor...ramasite poetice fosilizate ale clipelor ce au trecut...8 puncte...