tușesc ușor. spun pardon - Ioana Negoescu Adăugat în 04 februarie 2010, la 21:10 | 202 afișări / 175 vizitatori

eu nu fac artă, călătorule. nu fac nimic.
oamenii trec prin mine şi eu nu ştiu ce să spun.
uneori spun bună ziua.
alteori tuşesc uşor. spun pardon.
mă întind în ei ca un sânge
ei continuă să existe
cărunţi albi tot mai mici
ei continuă să existe şi să mă ignore.
le dau respiraţia mea. le dau bună ziua noapte bună adio.

în fiecare zi mă ascund în călcâiul iubitului meu
îi fur gările. îl las cu pieptul gol în faţa unui timp mârşav
pândit de goliciunea clipei următoare

vulnerabilitatea lui îmi pare frumoasă. o cânt uneori.

mormântul lui creşte ca un furuncul.
i-am permis cândva să mă locuiască un timp.

veşnicia e o noţiune mincinoasă.
de aceea îi spun în fiecare zi că-l iubesc.
el nici nu ştie de câte ori pot să mor.
câteodată i se face teamă că va pleca singur
atunci îl iau în braţe îl legăn
îi cânt apoi îl nasc

el îmi plăteşte întotdeauna cu viaţa.


unele dimineţi mă prind cioplind în piatra din suflet
sunt doar câteva cuvinte pe care să le poţi citi din tren, călătorule.
sunt cuvintele care-ţi lipseau pe orizontală sau pe verticală
dar nu există nicio definiţie pentru asta.

eu nu fac altceva decât să constat decesul lumii în sângele meu
şi să notez data şi ora plecării
eu nu fac altceva decât să-ţi dau bună ziua, călătorule.

---

Distribuie pe facebook