Adăugat în 04 mai 2009, la 22:40 | 519 afișări / 491 vizitatori
1
toate au fost regizate într-un somn de patrusprezece ore
o singură dată m-am ridicat de pe canapeaua verde să fac pipi tvul era on sky news afişa 27 de cazuri cu swine flu în england
mi-am aşezat pătura peste cap şi am căutat intrarea în vis
casa de la ţară este plină de lume
marcela era preocupată să aşeze cerceii de aur ai bunicii într-un ciorap roşu deşirat
în vitrina cu păhărele de ţuică
unchiul meu mort apăruse în pragul uşii zâmbea aşa
cum doar el ştia
nu am vorbit nimic
jean beatu' jean beatu' umpluse camera ca o simfonie anonimă
am trântit uşa şi am intrat în a doua încăpere
bunica îşi spăla picioarele întinate în ligheanul verde emailat
tu copilă adu-mi ştergaru' nu ăla bun nici ăla pluşat ăla din cânepă
bunicu avea bănuţi de argint pe ochi
pisoiul mitică îi lingea mâinile cu degete curbate înspre căuşul palmei
când
o uşă s-a deschis în peretele al treilea
cel cu peretar
prietena mea debra irlandeza este curioasă în curtea de la ţară
împinge un buggy bleumarin iar luka are deja doi ani şi ţine în braţe un căţel flocos
tootsie my do' s name is tootsie
luka are deja mărimea 2 la papuci seamănă cu taicăsu care-i
plecat în iraq
câinele meu mă împinge
să-l las să se aşeze lângă mine şi m-am trezit
pe geamul de la dining room jaluzeaua este sus
o lumină artificială sparge întunericul
nicu se plimbă din cameră în cameră este agitat şi refuză să zâmbească
mi-a spus
maică-ta a murit şi nu am plâns
mi-a spus
taicătu a murit şi nu am plâns
îi lipseau trei dinţi de sus din faţă era îngrijorat şi îşi căuta părinţii
bunica era cu picioarele în ligheanul verde
bunicu' ţinea bănuţii de argint pe ochi
să evadez din vis era prea devreme
aveam nevoie de o idee
m-am întors transpirată cu faţa înspre spătarul canapelei
nu am aer
nu am confort
nu am suficiente personaje
bărbatul pe care l-am iubit cu două nopţi mai devreme
doarme pe podea şi respiră greu
am cumpărat online tiket dus/neîntors peste atlantic
fobia
îmi provoacă orgasm în scaunul cu centură pe sub pântec
cuprinsă
*
mă ridic zece centimetri de la podea
şi mă înspăimânt
E în acest text o imagine care pentru mine este deosebită. Și anume, imaginea cu bunica care își spală picioarele întinate în lighean în tot acel context al morții, de fapt această imagine luată în întregime conține o simbolistică aparte. Un fel de morții cu morții și vii cu vii într-o variantă domestică și deloc răutăcioasă.
o sa discutam cand timpul o sa ne gaseasca ok. disponibili. nu sunt fana YM/ nici email. daca necesar/ raspund. tin cont de semeni, ma crede. thanx & take care,
si mie imi pasa de tine, mai mult decat crezi, pentru ca ai in textele tale ceva captivant, ceva ce la alti autori pe care ii citesc acum: matei visniec, lorca, mallarme, valery, nu gasesc. glumesc.
gina, si ce daca ai? textul tot slab e.
daca aia din uk publica de astea: am căutat intrarea în vis; fobia
îmi provoacă orgasm ; să evadez din vis etc. inseamna ca in uk e de cacat.
si daca volumul tau a fost premiat de usr tg mures, asta nu il face neaparat bun. premiile se mai dau si dupa "jocuri".
unii sufera de o aroganta nemotivata de nimic palpabil. din pacate si tu gina esti printre ei. intr-adevar, si eu sunt arogant, dar macar o recunosc si poate am si motive sa fiu. multi dintre cei de aici vor fi niste nume pe internet toata viata lor, si asta tocmai pentru ca sunt aroganti si nu sunt capabili sa urmeze unele sfaturi, si sa respecte unele pareri. ei chiar daca vor publica vreo carte, tot niste anonimi vor fi, pentru ca in romania, ca sa te stie lumea de scriitor, trebuie sa se scrie despre tine. si cum cu texte ca cel de mai sus nu o sa apari niciodata intr-o carte, ar fi bine sa te gandesti ca poate ar fi si mai bine sa mai lasi ciocul mic si sa te intrebi "oare de ce sgbul zice cutare lucru?" "doar pentru ca e arogant?" "sau pentru ca poemul meu e chiar slab?"
si inca ceva: conteaza si cine zice de bine despre textele tale. ca daca zice unu care habar n-are, iar pe aia ii recunosti dupa felul in care isi scriu propriile texte, e irelevant. iti promit ca nu o sa iti mai comentez niciun text pana cand nu voi citi unul care sa merite efortul.
se pare, poemul a placut. si trebuie sa recunosc ca si mie-mi place. thanx de semne si popas
Dan-M, e reala "levitarea" aia/ starea dintre somn si trezire/ o experinenta care m-a infricosat. prob. trebuie sa-mi duc creierul la verificare/ take care,
Teodor-D, ai adus un semn generos. ai detaliat si ai ales sa spui:
nu, nu este o poveste comună
ci o realitate care vieţuieşte în noi.
(din comm Teodor-D)
si ai spus sincer iar mie mi-a facut bine. thanx de tot.
Mara,
se poate sa ai dreptate/ ori chiar ai/ afirmand ca este una dintre cele mai reusite poeme ale mele. pana acum si eu tind sa cred asta. take care &
Fiecare cuvant cade la locul lui, fiecare imagine e incarcata pana la refuz, e asa o "viata completa" in poema ta ca mi-a luat rasuflarea....
te sperii de vise? mie-mi spui? semnificatia lor, reala sau nu, e nociva, dar de data asta ai reusit sa-l (visul) survolezi dirijata, parca, de o calatorie pe marginea neantului..
nu, nu este o poveste comună
ci o realitate care vieţuieşte în noi.
acesta nu este un text oarecare ci este o părticică din noi.
un poem deosebit care nu poate fi comentat ci doar confirmat prin naturaleţea stărilor şi a modului de trăire nuanţând doar momentul care uneori este unic şi poate fi individualizat.
*bunica îşi spăla picioarele întinate în ligheanul verde emailat
tu copilă adu-mi ştergaru' nu ăla bun nici ăla pluşat ăla din cânepă
bunicu avea bănuţi de argint pe ochi
pisoiul mitică îi lingea mâinile cu degete curbate înspre căuşul palmei
când
o uşă s-a deschis în peretele al treilea
cel cu peretar*
"în loc de pernă dorm pe laptop
m-am ridicat sprijinită pe braţul stâng şi m-am logat"
versurile acestea sunt sub restul poemului, o rupere de ritm, o tehnologizare deloc utilă, ori benefică poemului.
În rest mi-a plăcut, finalul este excelent, am rămas şi eu în aer. 6p.
insa o sa-ti destainui ca ceea ce am scris a fost un vis. in adevar a fost un vis recent. m-am gasit orfana si cu al meu unchi, nicu, in eire, dependent de alcool si intreband:
Am citit poemul asta cand inca nu erau toate aceste comentarii. Si-mi spuneam ca, in ciuda faptului ca eu nu gust poemele suprarealiste, pentrui ca, imi spun eu, nu le "intzeleg", aici, desi cuvintele par a fi aranjate intr-un fel foarte, printr-un miracol (pe care l-as atribui talentului poetei), ele se aseaza frumos si ordonat, la locul lor, dand, in final, "fotografia" de ansamblu a unui poem reusit din toate pdv.
Nu asm deschis you-tuburile, poezia ta imi spune destul, nu e nevoie de nici un adaus.
Da, da, cu admiratie (dar si cu umilintza nepriceputului in comentarii mai detaliate), vars sacul cu puncte.
Mie nu-mi place strofa cu laptopul, e o zona de cotidina, sau povestea este adusa, are elemnete de cotidina voit introduse, care nu dau rau, ai un background care te sustine, dar, ai grija. Cu taiatul, tu, Ginaaa, nu vei taia in veci:)))
Dar e un poem frumos pentru ca spune bine o poveste care ne poate include, care ne poate face sa empatizam.
Hm. Frumos, deşi nu-mi plac atîtea inserţii de nume străine şi termeni.
E un text reuşit, deşi cred ca ar trebui să mai tai pe ici, pe colo, nu ştiu dacă asta ar trebui să fie finalul, parcă ultima strofă aş mai lucra-o, ă fiu în locul tău.
Ce mi-a atras atenţia au fost strofele de început, foarte ok intrarea în poveste, şi faza cu pătura, visul.
imi place curgerea lenta a poemului catre "sfarsit" si cateva versuri foarte percutante care scurtcircuiteaza lentoarea aceasta, exempli gratia:"fobia
îmi provoacă orgasm în scaunul cu centură pe sub pântec cuprinsă".
un poem autentic in care suprarealismul capata continutul realitatii
un poem autentic in care suprarealismul capata continutul realitatii iar prozaicul este mataos... aluneca domol intr-o irealitate care innobileaza cuvantul... ei da un poem care se strecoara in suflet si-l vietuieste!
Un gand bun si maximul de puncte... chiar daca sacul meu este gol!
