zdrenţuim

sunt placut impresionat de copilaria acestei poezii. atat de simpla si totusi atat de bogata in imagini. atat de ludica si totusi atat de consistenta in alaturari de finete. imi place trecerea de la starile interioare la versul care pe mine m-a convins: "camioane pline cu membre din plastic".

- Zdrenţuim, Măria Ta!
Cam asta mi-a venit în minte când am citit titlul acestei poezii. Acuma, lăsând glumele cu biscuiţi şi asociaţiile mentale produse de ele la o parte, trebuie să recunosc faptul că poezia mi-a plăcut. Mi se pare o metaforă reuşită a lumii noastre distructive, care, asemeni unei maşini nemiloase ne fărâmiţează vieţile. Simbolul capului de păpuşă, creată după chipul chinuit al omului, este frumos integrat în imaginea pomului rămurind "membre din plastic". Ambivalenţa fericire/tristeţe este o caracteristică a visului, ce asigură o unitate şi o armonie absolută doar în plan imaginar, nu şi în planul lumii organice. Şi totuşi, poate că doar asta ni-i dat: să visăm puritatea nunţii în timp ce suntem târâţi spre groapa de gunoi a istoriei.
Versurile se cer remarcate nu doar pentru curajul viziunii, ci şi pentru simplitatea zicerii ce topeşte la un loc tropi sugestivi şi mărturisiri sincere, într-o expresie lină ca un oftat.
P. S. Da, am fost şi eu la concertul acela!